gălăgie definitie

19 definiții pentru gălăgie

gălăgie sf [At: GHICA, S. 50 / V: (Mol) hă~ / E: pbl gălăgi + -ie] 1 Zgomot mare de oameni care strigă, vorbesc prea tare, se ceartă, se bat etc. Si: hărmălaie, larmă, (pop) vuiet, (reg) holcă, lolăt, toi. 2 Zgomot produs de mașini, aparate. 3 (Eng[1]) Ceartă.
GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.
HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.
GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.
HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.
GĂLĂGÍE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgíe (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f.
HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.
gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei
gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei; pl. gălăgíi
GĂLĂGÍE s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.
Gălăgie ≠ liniște, muțenie, tăcere, liniștit
GĂLĂGÍE f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; zarvă. [G.-D. gălăgiei] /cf. ucr. galas
gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].
hălăgie f. Mold. gălăgie: săturându-se de atâta hălăgie CR. [Cf. pol. HALAS (rut. GALAS), gălăgie].
gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.
hălăgíe, V. gălăgie.
GĂLĂGIE s. 1. balamuc, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?)
GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.
gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.

gălăgie dex

Intrare: gălăgie
gălăgie substantiv feminin (numai) singular
hălăgie substantiv feminin (numai) singular