Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru gâtuitură
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GÎTUITÚRĂ, gîtuituri, s. f. Partea îngustată a unui lucru sau locul unde se produce îngustarea unui lucru. Gîtuitura unei văi. Gîtuitura unui tub. – Pronunțat: -tu-i-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
gâtuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
GÂTUITÚRĂ ~i f. Parte îngustată a unui lucru. /a gâtui + suf. ~(i)tură
- sursa: NODEX 2002
- permalink
GÎTUITURĂ s. 1. sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. gîtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
gâtuitură definitie
gâtuitură dex
Intrare: gâtuitură
gâtuitură
substantiv feminin
- silabisire: gâ-tu-i-