garlez sn vz gârlici

gâltej sn vz gâtlej

gârleci sn vz gârlici

gârlej¹ sn vz gârlici

gârlej² sn vz gâtlej

gârlici sn [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: ~leci, ~lij, ~lej¹, garlez, ~lenci, gâtl~ / Pl: ~uri, (îvp) ~ice / E: srb grlič] 1 (Îvp) Intrare îngustă într-un cavou, într-o peșteră, într-o pivniță. 2 (Pop) Intrare îngustă într-o încăpere mai largă. 3 (Mol) Strungă. 4 (Mor) Gură din mijlocul pietrii alergătoare, prin care grăunțele, căzând din teică, trec între cele două pietre unde se macină. 5 (Pes) Fund al vârșii.

gârlij sn vz gârlici

gâtleajă sf vz gâtlej

GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din scr. grlič „gât de sticlă”.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

GÎRLÍCI, gîrlice, s. n. 1. Încăpere scundă și îngustă (adesea povîrnită) care formează intrarea într-o pivniță, într-un beci sau într-un bordei. V. tindă. O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52. Zibal înfășură cu putere căpătîiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gîrliciului. CARAGIALE, O. I 293. În fundul unei tinde întunecoase se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. I 126. Bordiaș fără gîrlici. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ (Rar) Intrare într-o peșteră. De abia faci vreo douăzeci de pași în gîrliciul peșterei, și te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. 2. Gîtul unei sticle. Trece băutura bâtrînului care mormăie scurt... și pune gîrliciul la gură. REBREANU, I. 14.

GÎTLÉJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.

!gârlíci s. n., pl. gârlíciuri

gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri

gârlíci s. n., pl. gârlíciuri/gârlíce

gâtléj s. n. (sil. -tlej), pl. gâtléjuri

GÂRLÍCI s. v. limbă.

GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

GÂTLÉJ s. v. laringe.

gârlíci (-ciuri), s. n. – 1. Intrare, coridor, prispă, pridvor. – 2. Gît de sticlă. – 3. Orificiul pătrat al măselei. – 4. Gaură pe fundul năvodului. Sb. grlič „beregată” (DAR), cf. gîrlă, gîrliță.

GÂRLÍCI ~e n. 1) Intrare (strâmtă) într-un beci. 2) rar Gât puțin bombat al unor sticle. [Pl. și gârliciuri] /<sb. grliț

GÂTLÉJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej

gârlíci, gârlíciuri, s.n. (reg.) 1. intrare strâmtă într-un beci (pivniță), într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. 2. locul pe unde ies oile la muls; strungă. 3. jgheabul teascului de struguri. 4. gura de la mijlocul pietrei alergătoare prin care ies grăunțele și trec între celelalte două pietre.

gârliciu n. 1. intrare îngustă în pivniță; 2. locul pe unde ies oile la muls; 3. jghiabul teascului; 4. gura la mijlocul pietrii alergătoare a morii prin care grăunțele trec între cele două pietre unde se macină. [Serb. GRLIČ].

gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].

gîltéj, V. gîtlej.

gîrlícĭ n., pl. urĭ și e (sîrb. grlič, gît de butelie, rudă cu gîrlă). Intrarea pivnițeĭ (saŭ bordeĭuluĭ care e lungă și îngustă și ajunge în argea. Loc strîmt pe unde trebuĭe să ĭasă oile cînd se duc la muls. Gaura pătrată din mijlocu roateĭ rîșnitoare a moriĭ. Jgheab. – În Olt. -igĭ. (NPl. Ceaur, 144).

gîtléj și (Dos.) gîltej n., pl. urĭ și e (vsl. *glŭtežŭ. V. gît). Gît, înghițitoare: groapă adîncă este gîtleju Jidovilor (Prohodu).

gîrlici s. v. LIMBĂ.

GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

gîtlej s. v. LARINGE.