gâlcevire definitie

2 intrări

20 definiții pentru gâlcevire

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.
gâlcevire sf [At: NEGRUZZI, C. I, 149/ Pl: ~ri / E: gâlcevi] (Rar) 1-2 Gâlceavă (1-2).
GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.
GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.
GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.
GÎLCEVÍ, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.
GÎLCEVÍRE, gîlceviri, s. f. (Învechit) Gîlceavă, ceartă. De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149. Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327.
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă
gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă
gâlcevíre s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri
GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
GÂLCEVÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă
gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.
gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.
gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.
gîlcevire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISESIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

gâlcevire dex

Intrare: gâlcevi
gâlcevi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv reciproc
Intrare: gâlcevire
gâlcevire substantiv feminin