GÎFÎÍT s. n. Faptul de a gîfîi; gîfîială. Hoțul îmi era acum numai la trei stînjeni. Îi auzeam gîfîitul răsuflării. SANDU-ALDEA, U. P. 75. ◊ Fig. Ce curios răsună... gîfîitul greu, puternic al mașinii. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.