gâdilător, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 110/9 / V: ~lit~ / Pl: ~i, ~oare / E: gâdila + -ător] (Rar) 1 Care gâdilă (1). 2 (Pex) Care produce o senzație plăcută Cf gâdila (4).

gâdilitor, ~oare a vz gâdilător

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gădilători, -oare, adj. Care gâdilă; care produce o senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător.

GÂDILITÓR, -OÁRE adj. v. gâdilător.

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător.

GÂDILITÓR, -OÁRE, adj. v. gâdilător.

GÎDILITÓR, -OÁRE, gîdilitori, -oare, adj. (Rar) Care gîdilă. Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdilitor, se auzea ca o notă clară peste murmurul de vorbe. VLAHUȚĂ, O. A. III 3.

gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre

gâdilătór adj. m., pl. gâdilătóri; f. sg. și pl. gâdilătoáre

gădilător a. care gădilă.