FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate, cu două fețe; prefăcut, ipocrit. V. fals, viclean. Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O.I 236. ◊ (Substantivat) Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108.