Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1094651:
fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege), (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl бeзaкoниж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.
Fărădelege dex online | sinonim
Fărădelege definitie
