FÎNTÎNIOÁRĂ, fintînioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui fîntînă. Colo jos la fîntînioară Trage-un voinicel să moară. HODOȘ, P. P. 77. – Pronunțat: -nioa-. - Variantă: fîntîioáră (ȘEZ. III 105) s. f.