Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru furnicare

FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna, a forfoti. ÔÖŽ (Rar; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime ╚Öi de ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô Lat. formicare.
FURNIC├üR1, furnicare, s. n. 1. Ridic─âtur─â mic─â de p─âm├ónt care ad─âposte╚Öte o colonie de furnici; mu╚Öuroi. ÔÖŽ Totalitatea furnicilor dintr-un mu╚Öuroi. 2. Fig. Mul╚Ťime (de oameni) care mi╚Öun─â. ÔÇô Lat. *formicarius.
FURNIC├üRE, furnic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a furnica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. furnica.
FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna, a forfoti. ÔÖŽ (Rar; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime ╚Öi de ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô Lat. formicare.
FURNIC├üR1, furnicare, s. n. 1. Ridic─âtur─â mic─â de p─âm├ónt care ad─âposte╚Öte o colonie de furnici; mu╚Öuroi. ÔÖŽ Totalitatea furnicilor dintr-un mu╚Öuroi. 2. Fig. Mul╚Ťime (de oameni) care mi╚Öun─â. ÔÇô Lat. *formicarius.
FURNIC├üRE, furnic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a furnica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. furnica.
FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna. V. forfoti. ├Än jur furnicau voinicii cu ochii aprin╚Öi, ╚Öi al─âutele tot mai r─âsunau, ╚Öi voinicii tot chiuiau ╚Öi jucau prin lumina ├«nnegurat─â de fum. SADOVEANU, O. I 173. Se v─âzu ├«ntru mul╚Ťimea aia de oameni furnic├«nd ├«n sus ╚Öi ├«n jos. ISPIRESCU, L. 148. ÔŚŐ Fig. Un popor ├«ntreg de stele Furnic─â-n razele mele. VLAHU╚Ü─é, P. 21. ÔÖŽ (Rar, urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A fi plin de..., a fi ticsit de..., a con╚Ťine ├«n mare cantitate. Interiorul sertarelor furnic─â de asemenea fine amulete. ARGHEZI, P. T. 57. 2. Tranz. impers. (Cu acuzativul persoanei) A avea senza╚Ťia c─â ├«╚Ťi umbl─â pe corp o mul╚Ťime de furnici, a sim╚Ťi m├«nc─ârime, ├«n╚Ťep─âturi pe piele. M─â furnic─â pe spate. ÔŚŐ (Mai rar cu subiectul specificat) Un tremur rece a furnicat-o ca o s─âgeat─â de ghea╚Ť─â pe tot lungul spin─ârii. POPA, V. 281. Un zumzet u╚Öor ├«i lovi auzul ╚Öi ├«n aceea╚Öi vreme un fior ├«l furnic─â ├«n tot trupul. G├ÄRLEANU, L. 31.
FURNIC├üR2, furnicare, s. n. 1. Ridic─âtur─â mic─â de p─âm├«nt care ad─âposte╚Öte o colonie de furnici; mu╚Öuroi. Erau ╚Öoarecii... ca ur╚Öii de mari ╚Öi mul╚Ťi ca furnicile ├«n furnicar. RETEGANUL, P. V 38. ÔÖŽ Totalitatea furnicilor dintr-un mu╚Öuroi. Umbla╚Ťi ca furnicarul r─âscolit. BENIUC, v. 91. Ca un furnicar izvorau din vagoane solda╚Ťii ╚Öi d─âdeau n─âval─â la f├«nt├«ni. SADOVEANU, O. VI 263. 2. Fig. Mul╚Ťime mare (de oameni) care mi╚Öun─â. Tab─âra ├«ntins─â, plin─â de murmur greu ╚Öi de furnicar pestri╚Ť se lini╚Ötea ├«ncet-├«ncet ├«n soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. Mo╚Öneagul ╚Öi-a umplut traista ╚Öi se ├«ntoarce din nou ├«n furnicarul cel mare de lume. C. PETRESCU, S. 46. Privesc ora╚Öul ÔÇô furnicar ÔÇô Cu oameni mul╚Ťi ╚Öi muri bizari. EMINESCU, O. IV 194.
FURNIC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a furnica. Z─ârir─â t├«rgul Ia╚Öilor ╚Öi furnicarea o╚Ötenilor lui Tom╚Öa. SADOVEANU, O. VII 131.
furnic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 furn├şc─â
furnicáre s. f., g.-d. art. furnicắrii; pl. furnicắri
furnic├í vb., ind. prez. 3 sg. furn├şc─â
furnicár (mușuroi) s. n., pl. furnicáre
furnicáre s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări
FURNICÁ vb. 1. v. forfoti. 2. (reg.) a înfurnica. (Îl ~ pielea.)
FURNICÁR s. 1. mușuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie.
FURNICÁRE s. v. forfotă.
A FURNIC├ü pers. 3. furn├şc─â 1. intranz. (despre fiin╚Ťe) A se mi╚Öca gr─âbit ╚Öi haotic f─âr─â ├«ntrerupere; a foi; a forfoti; a fojg─âi; a mi╚Öuna; a fo╚Öni; a roi. ÔŚŐ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime sau ├«n╚Ťepare a pielii. /<lat. formicare
FURNIC├üR1 ~e n. 1) Movil─â mic─â de p─âm├ónt ├«n care tr─âie╚Öte o colonie de furnici; mu╚Öuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movil─â. 3) fig. Mul╚Ťime de oameni sau de animale care mi╚Öun─â. /<lat. formicarius
furnic├á v. 1. a se mi╚Öca ├«n mare num─âr ca furnicile; 2. fig. a avea cu prisosin╚Ť─â: aceast─â pagin─â furnic─â de erori; 3. a sim╚Ťi furnic─âturi. [Lat. *FORMICARE].
furnicar m. numele bucovinean al prigorii. ÔĽĹ n. 1. locuin╚Ťa furnicilor; 2. totalitatea furnicilor c├óre formeaz─â aceea╚Ö societate: 3. fig. sumedenie de oameni, droaie de animale cari se agit─â: un furnicar de moarte ce aprig se ÔÇÖncle╚Ötase AL.
furn├şc, a -├í v. intr. (lat. formico, -├íre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Fo─şesc, mi╚Öun: Jidani─ş furnic─â pe la bariere, furnic─â t├«rgu de Jidan─ş. Fig. Abund: aceast─â carte furnic─â de gre╚Öel─ş, gre╚Öelile furmic─â pin aceast─â carte. Am m├«nc─ârime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la fric─â ╚Ö. a.): ├«m─ş furnic─â pic─şoarele. A te furnica (sa┼ş ├«nfurnica) v. refl. impers. Simt furnic─âtur─ş: m─â furnic─â pin pic─şoare, pe supt pele.
furnic├ír m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutre╚Öte cu furnic─ş, pe care le prinde cu limba lu─ş cle─şoas─â. Ajunge p├«n─â la o lungime de do─ş metri cu coad─â cu tot. Un fel de p─âs─ârele ro╚Öi─ş din acelea╚Ö─ş regiun─ş. S. n., pl. e. Locuin╚Ť─â de furnic─ş, mo╚Öoro─ş. Totalitatea furnicilor din locuin╚Ťa lor. Fig. Loc unde tr─â─şesc mul╚Ť─ş oamen─ş: Par─şsu e un furnicar. Oameni─ş unu─ş loc foarte populat.
FURNICA vb. 1. a se agita, a colc─âi, a (se) foi, a forfoti, a se fr─âm├«nta, a mi╚Öui, a mi╚Öuna, a roi, a viermui, (pop.) a b├«jb├«i, (├«nv. ╚Öi reg.), a jimi, (reg.) a fojg─âi, a v├«╚Öca, (prin Transilv.) a ╚Öov├«rca, (Olt.) a se v─ârzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se f├«╚Ť├«i, a se v├«nzoli. (Lumea ~ pe str─âzi.) 2. (reg.) a ├«nfurnica. (├Äl ~ pielea.)
FURNICAR s. 1. mu╚Öuroi. (Un ~ de furnici.) 1. (ORNIT.; Merops apiaster) albin─ârel, prigorie, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploie╚Öte, ploiete, prigorean, viespari╚Ť─â, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (├«nv.) merop.
FURNICARE s. agita╚Ťie, anima╚Ťie, colc─âial─â, foiala, foire, forfot─â, forfoteal─â, fr─âm├«ntare, mi╚Öcare, mi╚Öuial─â, mi╚Öunare, roial─â, viermuial─â, viermuire, (reg.) fojg─âial─â, v├«nzoal─â, (fam.) f├«╚Ť├«ial─â, f├«╚Ť├«ire, f├«╚Ť├«it, v├«nzoleal─â. (Pe bulevarde era o ~ de nedescris.)
FURNICA, vf. ├«n E M-╚Ťilor Bucegi care domin─â Valea Prahovei la Sinaia; 2.103 m. Constituit din conglomerate.

Furnicare dex online | sinonim

Furnicare definitie

Intrare: furnica
furnica verb grupa I conjugarea I
Intrare: furnicare
furnicare substantiv feminin
Intrare: furnicar (mușuroi; -e)
furnicar mușuroi; -e substantiv neutru