Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru furnica

FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna, a forfoti. ÔÖŽ (Rar; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime ╚Öi de ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô Lat. formicare.
FURN├ŹC─é, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mic─â sau mijlocie, negre sau ro╚Öii, care tr─âiesc ├«n colonii; (╚Öi la sg.) insect─â care face parte din acest grup. ÔŚŐ Harnic ca o furnic─â, se spune despre un om foarte muncitor. ÔÖŽ Furnic─â alb─â = termit─â. [Pl. ╚Öi: (rar) furnice] ÔÇô Lat. formica.
FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna, a forfoti. ÔÖŽ (Rar; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime ╚Öi de ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô Lat. formicare.
FURN├ŹC─é, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mic─â sau mijlocie, negre sau ro╚Öii, care tr─âiesc ├«n colonii; (╚Öi la sg.) insect─â care face parte din acest grup. ÔŚŐ Harnic ca o furnic─â, se spune despre un om foarte muncitor. ÔÖŽ Furnic─â alb─â = termit─â. [Pl. ╚Öi: (rar) furnice] ÔÇô Lat. formica.
FURNIC├ü, pers. 3 furn├şc─â, vb. I. 1. Intranz. A umbla ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo ├«n num─âr mare, a se mi╚Öca ├«n toate p─âr╚Ťile ca furnicile; a mi╚Öuna. V. forfoti. ├Än jur furnicau voinicii cu ochii aprin╚Öi, ╚Öi al─âutele tot mai r─âsunau, ╚Öi voinicii tot chiuiau ╚Öi jucau prin lumina ├«nnegurat─â de fum. SADOVEANU, O. I 173. Se v─âzu ├«ntru mul╚Ťimea aia de oameni furnic├«nd ├«n sus ╚Öi ├«n jos. ISPIRESCU, L. 148. ÔŚŐ Fig. Un popor ├«ntreg de stele Furnic─â-n razele mele. VLAHU╚Ü─é, P. 21. ÔÖŽ (Rar, urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A fi plin de..., a fi ticsit de..., a con╚Ťine ├«n mare cantitate. Interiorul sertarelor furnic─â de asemenea fine amulete. ARGHEZI, P. T. 57. 2. Tranz. impers. (Cu acuzativul persoanei) A avea senza╚Ťia c─â ├«╚Ťi umbl─â pe corp o mul╚Ťime de furnici, a sim╚Ťi m├«nc─ârime, ├«n╚Ťep─âturi pe piele. M─â furnic─â pe spate. ÔŚŐ (Mai rar cu subiectul specificat) Un tremur rece a furnicat-o ca o s─âgeat─â de ghea╚Ť─â pe tot lungul spin─ârii. POPA, V. 281. Un zumzet u╚Öor ├«i lovi auzul ╚Öi ├«n aceea╚Öi vreme un fior ├«l furnic─â ├«n tot trupul. G├ÄRLEANU, L. 31.
FURN├ŹC─é, furnici, s. f. Insect─â mic─â, neagr─â, din ordinul himenopterelor, care tr─âie╚Öte ├«n colonii, ad─âpostindu-se ├«n mu╚Öuroaie. Iat─â o nunt─â de furnici trecea ╚Öi ea tocmai atunci podul. CREANG─é, P. 237. Trec furnici, duc├«nd ├«n gur─â de f─âin─â marii saci, Ca s─â coac─â pentru nunt─â ╚Öi pl─âcinte ╚Öi colaci. EMINESCU, O. I 87. ÔŚŐ Fig. Numai ni╚Öte furnici ├«i umbl─â pe spate, c├«nd vede c─â trenul, c├«t ├«i el de lung ╚Öi de greu, face la o cotitur─â mi╚Öcarea pe care o are un balaur ├«n mers. SP. POPESCU, M. G. 29. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii) Harnic ca o furnic─â, se zice despre un om foarte muncitor, iute la treab─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: (rar) furnice (ODOBESCU, S. III 248).
furnic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 furn├şc─â
furn├şc─â s. f., g.-d. art. furn├şcii; pl. furn├şci
!l├ęul-furn├şcilor (insect─â) s. m. art., pl. l├ęii-furn├şcilor
furnic├í vb., ind. prez. 3 sg. furn├şc─â
furn├şc─â s. f., g.-d. art. furn├şcii; pl. furn├şci
l├ęul-furn├şcilor (insect─â) s. m.
FURNICÁ vb. 1. v. forfoti. 2. (reg.) a înfurnica. (Îl ~ pielea.)
FURNICĂ ÁLBĂ s. v. termită.
furn├şc─â (-ci), s. f. ÔÇô Insect─â din ordinul himenopterelor (Formica nigra). ÔÇô Mr., megl. furnig─â, istr. frunig─Ö. Lat. formß┐Ĺca (Pu╚Öcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), cf. it. formica, prov., cat., port. formiga, fr. fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din sp. ╚Öi din fr. fourniga, fournigo par a demonstra c─â n, explicat de Candrea-Dens., prin influen╚Ťa labialei, este anterior rom. (cf. Meyer, Alb. St., IV, 84). Der. furnica, vb. (a mi╚Öuna, a forfoti; a ustura, a ├«n╚Ťepa), poate reprezenta direct. lat. formic─üre (Pu╚Öcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnic─âtur─â (var. furnic─âreal─â), s. f. (usturime, ├«n╚Ťep─âtur─â); furnicat, s. n. (usturime, ├«n╚Ťep─âtur─â); furnicar, s. n. (mu╚Öuroi; mul╚Ťime care mi╚Öun─â), megl. furmigar, cf. calabr. furmicaru (Pu╚Öcariu 683; Candrea-Dens., 698 ╚Öi DAR ├«l consider─â der. de la un lat. *formß┐Ĺc─ürium; poate fi un der. intern. al rom.); ├«nfurnica, vb. (├«nv., a mi╚Öuna); furnicar, s. m. (furnic─â, Formica rubra; mamifer care se hr─âne╚Öte cu furnici, Merops apiaster; pas─âre, albin─ârel, Picus minor); furnicei (var. funicei), s. m. pl. (urticarie; c├«rcel); furnicos, adj. (plin de furnici).
A FURNIC├ü pers. 3. furn├şc─â 1. intranz. (despre fiin╚Ťe) A se mi╚Öca gr─âbit ╚Öi haotic f─âr─â ├«ntrerupere; a foi; a forfoti; a fojg─âi; a mi╚Öuna; a fo╚Öni; a roi. ÔŚŐ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senza╚Ťie nepl─âcut─â de m├ónc─ârime sau ├«n╚Ťepare a pielii. /<lat. formicare
FURN├ŹC─é ~ci f. Insect─â de talie mic─â cu corpul alungit, sub╚Ťiat la mijloc, care tr─âie╚Öte ├«n colonii ├«n cuiburi subterane cu mu╚Öuroaie la suprafa╚Ťa solului. [G.-D. furnicii] /<lat. formica
furnic├á v. 1. a se mi╚Öca ├«n mare num─âr ca furnicile; 2. fig. a avea cu prisosin╚Ť─â: aceast─â pagin─â furnic─â de erori; 3. a sim╚Ťi furnic─âturi. [Lat. *FORMICARE].
furnică f. 1. mică insectă care trăiește în societate sub pământ, unde își strânge proviziunile; 2. pl. pișcături. [Lat. FORMICA].
furn├şc, a -├í v. intr. (lat. formico, -├íre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Fo─şesc, mi╚Öun: Jidani─ş furnic─â pe la bariere, furnic─â t├«rgu de Jidan─ş. Fig. Abund: aceast─â carte furnic─â de gre╚Öel─ş, gre╚Öelile furmic─â pin aceast─â carte. Am m├«nc─ârime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la fric─â ╚Ö. a.): ├«m─ş furnic─â pic─şoarele. A te furnica (sa┼ş ├«nfurnica) v. refl. impers. Simt furnic─âtur─ş: m─â furnic─â pin pic─şoare, pe supt pele.
furn├şc─â f., pl. ─ş (lat. formica; vgr. m├Żrmex ╚Öi byrmax; mrom. furnig─â, it. formica, eng. furmia, pv. cat. pg. formiga, fr. fourmi, sp. hormiga). Un insect imenopter care tr─â─şe╚Öte supt p─âm├«nt, obi╚Önuit ├«n societ─â╚Ť─ş care fac mo╚Öora─şe. Fam. A avea furnic─ş, a te furnica, a avea furnic─âtur─ş.
FURNICA vb. 1. a se agita, a colc─âi, a (se) foi, a forfoti, a se fr─âm├«nta, a mi╚Öui, a mi╚Öuna, a roi, a viermui, (pop.) a b├«jb├«i, (├«nv. ╚Öi reg.), a jimi, (reg.) a fojg─âi, a v├«╚Öca, (prin Transilv.) a ╚Öov├«rca, (Olt.) a se v─ârzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se f├«╚Ť├«i, a se v├«nzoli. (Lumea ~ pe str─âzi.) 2. (reg.) a ├«nfurnica. (├Äl ~ pielea.)
FURNIC─é ALB─é s. (ENTOM.; Isoptera) termit─â.
FURNICA, vf. ├«n E M-╚Ťilor Bucegi care domin─â Valea Prahovei la Sinaia; 2.103 m. Constituit din conglomerate.
FURNIC─é subst. 1. ÔÇô b. (Sd XVI); ÔÇô f. mold., 1661.; ÔÇô (16 A III 321). 2. Furnic├«╚Ö, ╚śt., mold., 1675 (Sd VII 295). 3. Prob. Furnigel, C. (T-Jiu), cf. subst. furnicel = furuncul.
furnic─â, furnici s. f. (tox.) mic traficant de droguri.

Furnica dex online | sinonim

Furnica definitie

Intrare: furnic─â (pl. -e)
furnic─â pl. -e
Intrare: furnic─â (pl. -i)
furnic─â pl. -i substantiv feminin
Intrare: furnica
furnica verb grupa I conjugarea I
Intrare: Furnic─â
Furnic─â
Intrare: leul-furnicilor
leul-furnicilor substantiv masculin articulat