Definiția cu ID-ul 794885:
furcă f.
1. prăjină terminată în două-trei ramuri, coarne sau dinți, cu care se strânge fânul, se cară snopii de grâu;
2. prin analogie, tot ce seamănă unei furci, în special capătul celor două lemne ce trec printre osia și inima carului;
furca pieptului, osul sternului, unde se întâlnesc coastele anterioare;
3. unealtă de tors: torsul se face cu ajutorul furcei și al fusului;
a avea de furcă, a avea încă de lucru, de trecut peste greutăți: mai avem de furcă împreună;
a da de furcă cuiva, a-i impune ceva penibil;
4. pl. Mold. stâlpii caselor țărănești;
5. pl. spânzurătoare: vrednic de furci (V.
Caudine). [Lat. FURCA; sensurile figurate de sub 3 sunt luate din sfera țesutului]. ║ adv.
1. tare: a bate furcă; s’a certat cu dânsa furcă FIL.;
2. morțiș: a ținea furcă.
Furcă dex online | sinonim
Furcă definitie