furător definitie

7 definiții pentru furător

FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. (Rar) Care fură. 2. S. m. și f. Hoț. – Fura + suf. -ător.
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.
FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. Noi nu sîntem furători de boi, Nici mocani furători de cai. SAVASTOS, N. 116.
furătór (rar) adj. m., s. m., pl. furătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. furătoáre
furătór adj. m., s. m., pl. furătóri; f. sg. și pl. furătoáre
FURĂTÓR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.
furător s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

furător dex

Intrare: furător (adj.)
furător adjectiv
Intrare: furător (s.m.)
furător substantiv masculin