funebru definitie

13 definiții pentru funebru

FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormântare. ◊ Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. – Din fr. funèbre, lat. funebris.
FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormântare. ◊ Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. – Din fr. funèbre, lat. funebris.
FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormîntare. Cortegiu funebru. ▭ Lung intonă arama robitoare Sonorul imn funebru. MACEDONSKI, O. I 254. Am glumit numai despre mofturile debitate la ocazii funebre de către cei vii. CARAGIALE, O. III 159. ◊ Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor și care se cîntă de obicei la înmormîntări. Marșul funebru din opera «Amurgul zeilor» de Wagner. ♦ Trist, jalnic, lugubru. Ce este, vă rog, atît de grav, de aveți figuri atît de funebre? C. PETRESCU, R. DR. 209.
funébru (-ne-bru) adj. m., pl. funébri; f. funébră, pl. funébre
funébru adj. m. (sil. -bru), pl. funébri; f. sg. funébră, pl. funébre
FUNÉBRU adj. 1. v. mortuar. 2. v. mormântal. 3. v. lugubru.
FUNÉBRU, -Ă adj. De înmormântare. ◊ Marș funebru = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. [< fr. funèbre, it. funebre, cf. lat. funebris].
FUNÉBRU, -Ă adj. de înmormântare. ♦ marș ~ = marș solemn care se execută de obicei la înmormântări. ◊ trist, jalnic; lugubru, sinistru. (< fr. funèbre, lat. funebris)
FUNÉBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de procesul înmormântării unei personalități; de înmormântare; mortuar; funerar. Marș ~. 2) Care evocă ideea morții; care suscită o tristețe profundă; plin de o tristețe sumbră; funest. /<fr. funebre, lat. funebris
funebru a. 1. ce ține de înmormântare: ceremonie funebră, onoruri funebre; 2. fig. care inspiră idei triste: cântec funebru.
*funébru, -ă adj. (fr. funèbre, d. lat. fúnebris; d. funus, fúneris, înmormîntare; it. fúnebre). Relativ la înmormîntare: ceremonie funebră, discurs funebru. Fig. Trist, lugubru: imagine funebră.
FUNEBRU adj. 1. funerar, mortuar. (Cortegiu ~.) 2. mormîntal, sepulcral. (Cu un glas ~.) 3. jalnic, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)
funebre (cuv. it. „funebru”, fr. funèbre) 1. Indicație de expresie prin care se cere imprimarea unui caracter trist, funebru, piesei sau fragmentului muzical astfel notat. 2. Termen ce intră în alcătuirea titlului unei lucrări cu caracter funebru (ex.: Marcia f., „marș funebru”).

funebru dex

Intrare: funebru
funebru adjectiv
  • silabisire: -bru