Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru funduc

FUND├ÜC, funduci, s. m. Moned─â veche turceasc─â de aur, care a circulat ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne ├«n sec. XVIII; funducliu. ÔÇô Din tc. find─▒c.
FUND├ÜC, funduci, s. m. Moned─â veche turceasc─â de aur, care a circulat ╚Öi ├«n ╚Ť─ârile rom├óne ├«n sec. XVIII; funducliu. ÔÇô Din tc. findic.
FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească. Numără cele cincizeci de pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132.
fund├║c s. m., pl. fund├║ci
fund├║c s. m., pl. fund├║ci
FUNDÚC s. (înv.) funducliu. (~ul era o monedă turcească de aur.)
fund├║c (fund├║ci), s. m. ÔÇô (├Änv.) Moned─â turceasc─â de aur, ce valora 12 taleri ├«n 1821, ╚Öi 4 rubiele sau 8,8 franci de aur ├«n 1848. Tc. findik (╚śeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). ÔÇô Der. funducliu, s. m. (moned─â turceasc─â de aur, a c─ârei valoare nominal─â era de 7 pia╚Ötri, de fapt 4 pia╚Ötri ╚Öi 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.
FUND├ÜC ~ci m. ├«nv. Moned─â turceasc─â de aur (cu circula╚Ťie ╚Öi ├«n Moldova). /<turc. findik
funduc m. monedă turcească de aur, în valoare de 22 lei, circula în vremea lui Caragea (FIL.) [Turc. FUNDUK].
fund├║c ╚Öi fond├║c m. (turc. fonduk, pop. fyndyk, d. fond, rus. funt. V. funt. Vech─ş. O monet─â turceasc─â de aur (vreo 35 de pia╚Ötri turce╚Öt─ş, ─şar ├«n Munt. 22 de le─ş).
FUNDUC s. (înv.) funducliu. (~ era o monedă turcească de aur.)

Funduc dex online | sinonim

Funduc definitie

Intrare: funduc
funduc substantiv masculin