FUNDARISÍ, fundarisesc, vb. IV. Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. – Fund¹ + suf. -arisi.

FUNDARISÍ, fundarisesc, vb. IV. Intranz. A lăsa ancora să cadă în vederea ancorării sau afurcării unei nave. – Fund¹ + suf. -arisi.

fundarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fundarisésc, imperf. 3 sg. fundariseá; conj. prez. 3 să fundariseáscă

fundarisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fundarisésc, imperf. 3 sg. fundariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. fundariseáscă

fundarisí (fundarisésc, fundarisít), vb. – (Înv.) A ancora, a fixa cu ancore. – Var. funda. Ngr. φουνταρίζω, din ven. fondare, cf. sp. fondear. Sec. XVIII.

fundarisésc v. tr. (ngr. fundáro, aor. -árisa, de unde și turc. funda etmek). Mar. Las ancora la fund: a fundarisi ancora.