fundamenta definitie

10 definiții pentru fundamenta

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.
FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.
FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice, a stabili, a consolida (o idee, o teorie, un program etc.); a demonstra cu argumente științifice. [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă a proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31.
fundamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fundamenteáză
fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. fundamentéz, 3 sg. și pl. fundamenteáză
FUNDAMENTÁ vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)
FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].
FUNDAMENTÁ vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)
A FUNDAMENTÁ ~éz tranz. (teorii, concepții etc.) A sprijini pe un solid fundament științific. /Din fundament
FUNDAMENTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)

fundamenta dex

Intrare: fundamenta
fundamenta verb grupa I conjugarea a II-a