FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren (inclusiv terenurile acoperite de ape) aflate între granițele unei țări, ale unei unități administrativ-teritoriale sau aparținând unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ♦ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier.

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări, unei unități administrativ-teritoriale sau ale unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ◊ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier.

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pămîntului sau la averi imobiliare. Impozit funciar. Rentă funciară. Creditul funciar urban. ◊ Carte funciară = registru în care se intabulează toate proprietățile de pămînt individuale ale unei regiuni, menționîndu-se numele proprietarului, suprafața și vecinătățile. – Pronunțat: -ci-ar.

funciár (-ci-ar) adj. m., pl. funciári; f. funciáră, pl. funciáre

funciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. funciári; f. sg. funciáră, pl. funciáre

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier].

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. referitor la terenuri, la averi imobiliare. 2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază. (< fr. foncier)

FUNCIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru proprietatea particulară asupra pământului sau asupra bunurilor materiale imobile. Rentă ~ă. 2) fig. Care aparține firii, naturii, esenței unui lucru, unui fapt etc. [Sil. -ci-ar] /<fr. foncier

*fonciár, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moșie. V. fund). De moșie: proprietate fonciară; proprietar, impozit fonciar. S. n., pl. urĭ saŭ e. Ĭmpozit fonciar. – Fals funciar, adj. și foncieră, subst. – Și funduar (după lat. fundus).

*funciár, V. fonciar.