FUNCȚIONĂRÁȘ, funcționărași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui funcționar; (depr.) funcționar lipsit de importanță, fără valoare, mic în grad. [Pr.: -ți-o-] – Funcționar + suf. -aș.

FUNCȚIONĂRÁȘ, funcționărași, s. m. Diminutiv al lui funcționar; (depr.) funcționar lipsit de importanță, fără valoare, mic în grad. [Pr.: -ți-o-] – Funcționar + suf. -aș.

FUNCȚIONĂRÁȘ, funcționărași, s. m. Diminutiv (cu sens depreciativ) al lui funcționar; funcționar lipsit de importanță. Înainte de amiazi, intră în băcănie un funcționăraș foarte pirpiriu. CARAGIALE, O. II 81. – Pronunțat: -ți-o-.

funcționăráș (fam.) (func-ți-o-) s. m., pl. funcționăráși

funcționăráș s. m. (sil. -ți-o-), pl. funcționăráși