FRÎNGHIOÁRĂ, frînghioare, s. f. Frînghiuță. Cumperi de la alt negustor frînghioară, ca să întocmim scări și le înțepenim căngi într-un capăt, ca să se cațăre de zid cînd le-om zvîrli. SADOVEANU, Z. C. 309. – Pronunțat: -ghi-oa-.