12 definiții pentru frustra
FRUSTRÁ, frustrez,
vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi;
p. ext. a înșela. – Din
fr. frustrer, lat. frustrari. FRUSTRÁ, frustrez,
vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi;
p. ext. a înșela. – Din
fr. frustrer, lat. frustrari. FRUSTRÁ, frustrez,
vb. I.
Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.
frustrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 frustreáză
frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari frustrà v.
1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori;
2. a înșela.
frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V.
delapidez. Frustra dex online | sinonim
Frustra definitie
Intrare: frustra
frustra verb grupa I conjugarea a II-a