frunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.

frunceá s.f. (înv.) frunte.

frunceá f., pl. ele (lat. *fronticella, dim. d. frons, frunte). Vechĭ. Frunte.