Definiția cu ID-ul 874445:
FRÍGE, frig,
vb. III.
1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.);
p. ext. a prăji în tigaie. ◊ Compus: (
fam.) frige-linte
s. m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon.
2. Tranz. și
refl. A(-și) provoca o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ◊
Expr. (
Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea
fig.) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).
3. Intranz. (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori.
4. Refl. Fig. (
Fam.) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [
Perf. s. fripsei,
part. fript] –
Lat. frigere. Frige dex online | sinonim
Frige definitie