Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru frecventare

FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate ├«ntr-un anumit loc. ÔÖŽ Spec. A vizita deseori pe cineva. ÔÇô Din lat. frequentare, fr. fr├ęquenter.
FRECVENT├üRE, frecvent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frecventa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. frecventa.
FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate ├«ntr-un anumit loc. ÔÖŽ Spec. (Fran╚Ťuzism) A vizita deseori pe cineva. ÔÇô Din lat. frequentare, fr. fr├ęquenter.
FRECVENT├üRE, frecvent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a frecventa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. frecventa.
FRECVENT├ü, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la ╚Öcoal─â la cursuri, la conferin╚Ťe, prelegeri, spectacole etc. ├Änc─â de la ├«nceputul secolului al XIX-lea, studen╚Ťii rom├«ni, fii de boieri ╚Öi mari negustori frecventeaz─â cursuri universitare peste hotarele ╚Ť─ârii. IST. R.P.R. 315. ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.
FRECVENT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a frecventa ╚Öcoli, cursuri, conferin╚Ťe etc. Lipsa de ╚Öcoli, taxe ├«mpov─âr─âtoare, scumpetea manualelor ╚Öi a rechizitelor ╚Öcolare f─âceau practic cu neputin╚Ť─â frecventarea ╚Öcolilor de c─âtre sute de mii de copii ai muncitorilor ╚Öi ╚Ť─âranilor muncitori. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2757. ÔÖŽ (Fran╚Ťuzism) Faptul de a vizita pe cineva, de a veni ├«n contact cu cineva. Al╚Ťii for╚Ťeaz─â celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.
frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză
frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri
frecvent├í vb., ind. prez. 1 sg. frecvent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. frecvente├íz─â
frecventáre s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări
FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)
FRECVENT├üRE s. urmare. (~ unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt.)
FRECVENT├ü vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ÔÖŽ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].
FRECVENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a frecventa ╚Öi rezultatul ei. [< frecventa].
FRECVENT├ü vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ÔŚŐ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fr├ęquenter)
A FRECVENT├ü ~├ęz tranz. (a╚Öez─âminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fr├ęquenter
frecvent├á v. 1. a merge adesea ├«ntrÔÇÖun loc: a frecventa ╚Öcoala; 2. a avea rela╚Ťiuni frecvente: nu frecventa╚Ťi pe cei r─âi.
2) *frec┼ş├ęnt ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. frequentare). M─â duc des undeva, vizitez des: a frec┼şenta ╚Öcoala. Rar. Am rela╚Ťiun─ş: nu frec┼şenta╚Ť─ş oameni─ş r─â─ş! ÔÇô Fals frecv-.
*frec┼şenta╚Ťi├║ne f. (lat. frequentatio). Ac╚Ťiunea de a frec┼şenta. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre. Fals frecv-.
FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Cîrciumele nu le ~.)
FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt.)

Frecventare dex online | sinonim

Frecventare definitie

Intrare: frecventa
frecventa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frecventare
frecventare substantiv feminin