frecventare definitie

2 intrări

21 definiții pentru frecventare

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.
FRECVENTÁRE s. f. Acțiunea de a frecventa școli, cursuri, conferințe etc. Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. ♦ (Franțuzism) Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva. Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.
frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză
frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri
frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. și pl. frecventeáză
frecventáre s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări
FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)
FRECVENTÁRE s. urmare. (~ unei forme de învățământ.)
FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].
FRECVENTÁRE s.f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. [< frecventa].
FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)
A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter
frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.
2) *frecŭént și -éz, a v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des: a frecŭenta școala. Rar. Am relațiunĭ: nu frecŭentațĭ oameniĭ răĭ! – Fals frecv-.
*frecŭentațiúne f. (lat. frequentatio). Acțiunea de a frecŭenta. – Și -áție, dar ob. -áre. Fals frecv-.
FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Cîrciumele nu le ~.)
FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de învățămînt.)

frecventare dex

Intrare: frecventa
frecventa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: frecventare
frecventare substantiv feminin