francizá vb., ind. prez. 1 sg. francizéz, 3 sg. și pl. francizeáză

FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].

FRANCIZÁRE s.f. Acțiunea de a franciza și rezultatul ei. [< franciza].

FRANCIZÁ vb. tr. a da caracter francez. (< fr. franciser)

francizà v. 1. a da o formă franceză unei vorbe străine; 2. a deprinde cu apucăturile franceze.

*francizéz v. tr. (fr. franciser). Franțuzesc, fac Francez, deprind cu limba și obiceĭurile franceze: un străin francizat. Gram. Daŭ terminațiune saŭ pronunțare franceză, ca bronșită, dantist îld. bronchită, dentist.