Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru francez

FRANC├ëZ, -─é, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Fran╚Ťei sau este originar─â de acolo; fran╚Ťuz. 2. Adj. Care apar╚Ťine Fran╚Ťei sau francezilor (1), privitor la Fran╚Ťa ori la francezi; fran╚Ťuzesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de francezi. ÔÇô Din it. francese, fr. fran├žais.
FRANC├ëZ, -─é, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Fran╚Ťei sau este originar─â de acolo; fran╚Ťuz. 2. Adj. Care apar╚Ťine Fran╚Ťei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Fran╚Ťa sau la popula╚Ťia ei; fran╚Ťuzesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de francezi. ÔÇô Din it. francese, fr. fran├žais.
FRANC├ëZ2, -─é, francezi, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Fran╚Ťei sau este originar─â din Fran╚Ťa.
FRANC├ëZ1, -─é, francezi, -e, adj. Al francezilor; propriu francezilor; provenit din Fran╚Ťa. Limba francez─â. Ôľş Discu╚Ťia urm─â ├«n mers pe drum, p├«n─â se oprir─â am├«ndoi deodat─â ├«n loc, chiar ├«n dreptul consulatului francez. BART, E. 296. Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umori╚Öti. IBR─éILEANU, S. 266. ÔŚŐ Cheie francez─â v. cheie. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba francez─â. Vod─â Bibescu primise s─â-l fac─â dasc─âl de francez─â. CAMIL PETRESCU, O. II 9. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) fran╚Ť├ęz, -─â (KOG─éLNICEANU, S. 63, RUSSO, O. 54) adj.
FRANȚÉZ, -Ă adj. v. francez.
franc├ęz adj. m., s. m., pl. franc├ęzi; adj. f. franc├ęz─â, pl. franc├ęze
franc├ęz─â (limb─â) s. f., g.-d. art. franc├ęzei
franc├ęz s. m., adj. m., pl. franc├ęzi; f. sg. franc├ęz─â, pl. franc├ęze
franc├ęz─â (limba) s. f., g.-d. art. franc├ęzei
FRANC├ëZ s., adj. 1. s. (pop. ╚Öi fam.) fran╚Ťuz. (Un ~ get-beget.) 2. adj. fran╚Ťuzesc. (Buc─ât─âria ~.)
PARANTEZĂ FRANCÉZĂ s. v. croșetă, paranteză dreaptă.
FRANC├ëZ, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Fran╚Ťa. ÔŚŐ (s. f.) limb─â romanic─â vorbit─â de francezi. (< fr. fran╚Öais)
FRANC├ëZ1 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Fran╚Ťei sau este originar─â din Fran╚Ťa. /<it. francese, fr. fran├žais
FRANC├ëZ2 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Fran╚Ťei sau popula╚Ťiei ei. /<it. francese, fr. fran├žais
FRANC├ëZ─é f. mai ales art. Limba francezilor. /<it. francese, fr. fran├žais
francez a. ╚Öi m. care e din Fran╚Ťa.
*Franc├ęz, -─â s. ╚Öi adj. (it. Francese, fr. Fran├žais). Din Francia: un Francez, o carte francez─â.
FRANCEZ s., adj. 1. s. (pop. ╚Öi fam.) fran╚Ťuz. (Un ~ get-beget.) 2. adj. fran╚Ťuzesc. (Buc─ât─âria ~.)
parantez─â francez─â s. v. CRO╚śET─é. PARANTEZ─é DREAPT─é.
C├ÄMPIA FRANCEZ─é, parte a C├«mpiei Europene, ├«ntre Masivul Central Francez (la V), coastele G. Biscaya ╚Öi M─ârii M├«necii (la E) ╚Öi M-╚Ťii Pirinei (la S). Relief cu alt. de c. 200 m de origine sedimentar─â (bazinele Parisului ╚Öi Acvitaniei) sau hercinic─â (Masivul Armorican). Str─âb─âtut─â de Sena, Loara ╚Öi Garonne. Clim─â cu influen╚Ťe oceanice. Zon─â intens populat─â cu ora╚Öe mari (Paris, Nantes, Bordeaux, Le Havre etc.) ╚Öi puternic industrializat─â.
COMUNITATEA FRANCEZ─é, asocia╚Ťie de state ╚Öi teritorii creat─â ├«n 1958 (succed├«nd Uniunii Franceze, fondat─â ├«n 1946) ├«n scopul conlucr─ârii pe plan politic, economic, social ╚Öi cultural, din care fac parte Fran╚Ťa, departamentele ╚Öi teritoriile franceze de peste m─âri, precum ╚Öi unele din fostele posesiuni coloniale franceze ce ╚Öi-au dob├«ndit independen╚Ťa. Nu are organe proprii, ├«ns─â s├«nt organizate anual ├«nt├«lniri la nivel ├«nalt franco-africane.
FRANC├ëZ, -─é (< it., fr.) s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca na╚Ťiune pe terit. Fran╚Ťei. Mai tr├óiesc ├«n S.U.A., Canada, Algeria, Maroc, Tunisia ╚Ö.a. De religie cre╚Ötin─â (catolic─â). ÔÖŽ Persoan─â care apar╚Ťine acestui popor sau este originar─â din Fran╚Ťa. 2. Adj. Care apar╚Ťine Fran╚Ťei sau francezilor (1), privitor la Fran╚Ťa sau la francezi; fran╚Ťuzesc. ÔŚŐ Arta f. = arata dezvoltat─â pe terit. Fran╚Ťei. Vestigii de art─â se p─âstreaz─â ├«nc─â din preistorie (pe╚Ötera Lascaux), precum ╚Öi din epocile greac─â, celtic─â ╚Öi galo-roman─â. ├Än timpul Carolingienilor, arhitectura, pictura de manuscris, orfevr─âria cunosc o perioad─â de ├«nflorire. Arhitectura romanic─â apare ├«n sec. 11, fiind ilustrat─â prin monumente importante (Cluny, Arles, Poitiers). Sculptura, adaptat─â arhitecturii, ornamenteaz─â portalurile ╚Öi capitelurile (Moissac, V├ęzelay). Goticul este, ├«n sec. 12-15, stilul marilor catedrale (Chartres, Reims, Notre-Dame din Paris, Amiens, Rouen ╚Ö.a.) ├«mpodobite cu sculpturi ╚Öi vitralii. ├Än sec. 15 se dezvolt─â miniatura (fra╚Ťii Limbourg) ╚Öi se impune pictura ├«n ulei (J. Fouquet, N. Froment, Maestrul din Moulins). Contactul cu Rena╚Öterea se realizeaz─â prin pictorii decoratori italieni (╚ścoala de la Fontainebleau). Se construiesc palate (Luvru, Tuileries, Blois, Chambord ╚Ö.a.). ├Än sculptur─â se remarc─â J. Goujon, G. Pilon, iar ├«n pictur─â portreti╚Ötii J. ╚Öi F. Clouet. Orientarea c─âtre clasicism devine decisiv─â ├«n sec. 17 (v. clasicismul francez; v. stilul Ludovic XIV), reap─âr├ónd dup─â interludiul constituit de stilul rocaille (v. stilul Ludovic XV) la finele sec. 18 (v. neoclasicism; v. stilul Ludovic XVI). Dup─â Cl. Lorrain, N. Poussin, fra╚Ťii Le nain, G. de La Tour ├«n sec. 17, numele importante ale picturii sec. 18 sunt Watteau, Fragonard, Boucher; Chardin este preocupat de realitatea cotidian─â, iar Greuze reflect─â sentimentalismul epocii. Epoca Revolu╚Ťiei ╚Öi a Imperiului este dominat─â de L. David ╚Öi Ingres, c─ârora li se opune ├«n primele decenii ale sec. 19 romantismul, ilustrat de G├ęricault ╚Öi Delacroix ├«n pictur─â ╚Öi de F. Rude ├«n sculptur─â. La mijlocul sec. 19, se afirm─â realismul (Courbet, pictorii de la Barbizon, Daumier). Un moment important ├«n pictura francez─â de la sf├ór╚Öitul sec. 19 ├«l constituie impresionismul, din care deriv─â neoimpresionismul. Arta lui C├ęzanne ╚Öi Gauguin domin─â finalul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20, ├«n care se succed fovismul, cubismul, arta abstract─â, suprarealismul. ÔÇ×╚ścoala din ParisÔÇŁ reune╚Öte diversele tendin╚Ťe ale artei moderne. La sf├ór╚Öitul sec. 19, ├«n sculptur─â se afirm─â personalit─â╚Ťi puternice: Rodin, Maillol, Bourdelle. Arhitectura sec. 19 se caracterizeaz─â prin eclectism (Opera din Paris); un loc de frunte ├«l ocup─â ├«n a doua jum─âtate a secolului construc╚Ťiile metalice (Turnul Eiffel), care se ├«mbin─â cu spiritul stilului art-nouveau. ├Än sec. 20, Le Corbusier domin─â orizontul arhitecturii mondiale ╚Öi contribuie ├«n mod decisiv la propagarea func╚Ťionalismului. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â indo-european─â din familia limbilor romanice occidentale, grupul galo-romanic. Se deosebe╚Öte de celelalte limbi romanice prin caracterul etimologic al ortografiei. Are peste 200 milioane de vorbitori (├«n Europa, America, Africa, Asia, Oceania ╚Ö.a.). Este una dintre limbile oficiale de lucru la O.N.U. Grafie latin─â.
GUYANA FRANCEZ─é, posesiune francez─â (departament de peste m─âri al Fran╚Ťei) pe ╚Ť─ârmul de NE al Americii de Sud; 91 mii km2; 114,8 mii loc. (1990). Limba oficial─â: franceza. Centrul ad-tiv: Cayenne. Ora╚Ö pr.: Kourou. Relief de podi╚Ö, care trece spre o c├ómpie litoral─â. Clim─â cald─â ╚Öi umed─â. Trestie de zah─âr, cafea, cacao ╚Öi banane; culturi de manioc, porumb, tutun, orez. 81% din terit. este acoperit cu p─âduri. Expl. forestiere (esen╚Ťe tari). Z─âc─âminte de aur (870 kg, 1990) ╚Öi de bauxit─â. Distilerii de rom. Moneda: 1 franc francez = 100 centimes. Export: lemn, aur, rom, caca, banane. Import: produse ind. ╚Öi alim. La Kourou (pe ╚Ť─ârmul Oc. Atlantic) s-a ├«nfiin╚Ťat, ├«n 1966, centrul de lansare a sateli╚Ťilor europeni cu ajutorul rachetelor ÔÇ×ArianeÔÇŁ, apar╚Ťin├ónd Agen╚Ťiei Spa╚Ťiale Europene. ÔÇô Istoric. Descoperit─â ├«n 1499, a fost cucerit─â ini╚Ťial de olandezi (1654), iar apoi, alternativ, s-a aflat sub st─âp├ónire francez─â, olandez─â, englez─â; din 1817, definitiv, sub cea francez─â. Insalubr─â ╚Öi neospitalier─â, G. F. a devenit loc de deportare (1794-1938). Potrivit Constitu╚Ťiei franceze din 1946, G. F. a fost declarat─â departament de peste m─âri, parte integrant─â a Fran╚Ťei. Activitatea legislativ─â este exercitat─â de Adunarea Na╚Ťional─â ╚Öi Senatul Fran╚Ťei, precum ╚Öi de un parlament propriu (Consiliul Regional), iar cea executiv─â de prefect ╚Öi de Consiliul General.
POLINEZIA FRANCEZ─é, posesiune francez─â ├«n Oc. Pacific, format─â din patru grupuri de insule vulcanice ╚Öi coraligene apar╚Ťin├ónd Polineziei: Ins. Societ─â╚Ťii, Marchize, Tubuai ╚Öi Tuamotu; 4,2 mii km2 teritoriu emers, r─âsp├óndit pe mai mult de 5 mil. km2 de ocean; 219,5 mii loc. (1996). Centrul ad-tiv: Pap├ęete (├«n ins. Tahiti). Limba oficial─â: franceza. Cocotieri, trestie de zah─âr, bumbac, cafea, vanilie. Expl. forestiere ╚Öi de fosfa╚Ťi. Pescuit. Turism. Din 1946 a primit statut de ÔÇ×teritoriu de peste m─âriÔÇŁ al Fran╚Ťei. ├Än perioada 1966-1975 pe unii atoli de aici (├«n special pe atolul Mururoa) s-au efectuat experien╚Ťe nucleare subterane.
REVOLU╚ÜIA FRANCEZ─é, revolu╚Ťie desf─â╚Öurat─â ├«ntre 1789 ╚Öi 1794, care a avut ca scop abolirea structurilor vechiului regim. A izbucnit ├«n condi╚Ťiile agrav─ârii situa╚Ťiei economice a popula╚Ťiei, ale progresului ideii de na╚Ťiune, ale necesit─â╚Ťii acute de creare a unei pie╚Ťe na╚Ťionale. Preludiul revolu╚Ťiei l-a constituit convocarea St─ârilor Generale (5 mai 1789). Deputa╚Ťii st─ârii a treia din Adunarea Statelor Generale s-au declarat constitui╚Ťi ├«n Adunarea Na╚Ťional─â, apoi, ├«n vederea elabor─ârii unei constitu╚Ťii, ├«n Adunarea Na╚Ťional─â Constituant─â (9 iul. 1789-30 sept. 1791). ├Än fa╚Ťa m─âsurilor represive pe care le preg─âteau nobilimea ╚Öi regele, insurgen╚Ťii parizieni au luat cu asalt Bastilia, simbolul absolutismului regal ╚Öi al arbitrarului s─âu (14 iul. 1789, dat─â devenit─â s─ârb─âtoare na╚Ťional─â a poporului francez). Adunarea Constituant─â a votat desfiin╚Ťarea privilegiilor feudale (4 aug. 1789), a adoptat Declara╚Ťia drepturilor omului ╚Öi ale cet─â╚Ťeanului (26 aug. 1789) ╚Öi o nou─â Constitu╚Ťie (3 sept. 1791). Aceste realiz─âri, ├«mpreun─â cu reformele administrative, judec─âtore╚Öti, fiscale ╚Öi biserice╚Öti, au favorizat dezvoltarea structurilor capitaliste. Sub presiunea insurec╚Ťiei na╚Ťionale de la 10 aug. 1792, Adunarea Legislativ─â (1 oct. 1791-20 sept. 1792) a suspendat monarhia ╚Öi a aprobat instituirea Comunei insurec╚Ťionale (Comuna din Paris), o adev─ârat─â putere de stat popular─â. ├Än perioada aug.-sept. 1792 ÔÇô cunoscut─â ├«n istoria revolu╚Ťiei sub numele de prima teroare -, parizienii, sub conducerea Comunei insurec╚Ťionale au impus instaurarea democra╚Ťiei politice. ├Än fa╚Ťa primejdiei provocate de invadarea Fran╚Ťei de c─âtre armatele austro-prusiene, precum ╚Öi de tr─âdarea generalilor monarhi╚Öti, Comuna insurec╚Ťional─â a declarat ÔÇ×patria ├«n primejdieÔÇŁ. Armatele franceze au ├«nfr├ónt la Valmy (20 sept. 1792) armatele invadatoare. La 21 sept. 1792 Conven╚Ťia Na╚Ťional─â (20 sept. 1792-26 oct. 1795), care luase locul Adun─ârii Legislative, a proclamat Republica. ├Än cadrul Conven╚Ťiei Na╚Ťionale s-a reliefat dou─â tendin╚Ťe principale: partidul moderat al girondinilor ╚Öi cel radical al montagnarzilor, condu╚Öi de iacobini: ├«ntre ele se afla masa deputa╚Ťilor independen╚Ťi, porecli╚Ťi ÔÇ×c├ómpiaÔÇŁ sau ÔÇ×mla╚ÖtinaÔÇŁ. Lupta dintre cele dou─â tendin╚Ťe a atins apogeul ├«n timpul procesului regelui Ludovic XVI, care, cu toat─â opozi╚Ťia girondinilor, a fost condamnat la moarte ╚Öi executat (21 ian. 1793). ├Äntreaga Europ─â, cu excep╚Ťia c├ótorva state, s-au coalizat ├«mpotriva Fran╚Ťei republicane. ├Änfr├óngerile de pe front, tr─âdarea generalului Dumouriez, scumpirea vie╚Ťii ╚Öi izbucnirea r─âscoalei contrarevolu╚Ťionare din Vandeea au provocat sf├ór╚Öitul guvern─ârii girondine. ├Än urma insurec╚Ťiei din 31 mai-2 iun. 1793 a fost instaurat─â dictatura iacobinilor, girondinii fiind exclu╚Öi din Conven╚Ťie, iar unii dintre ei executa╚Ťi. Perioada dictaturii iacobine (2 iun. 1793-27 iul. 1794), cunoscut─â sub numele de ÔÇ×teroarea iacobin─âÔÇŁ, a constituit punctul culminant al revolu╚Ťiei. ├Än timpul acestei dictaturi au fost desfiin╚Ťate, f─âr─â r─âscump─ârare, servitu╚Ťile feudale, au fost introduse pre╚Ťuri maximale, a fost instituit ├«nv─â╚Ť─âm├óntul elementar gratuit. Iacobinii au ├«nfr├ónt r─âscoala din Vandeea ╚Öi pe cea a federa╚Ťilor-regali╚Öti, au creat o armat─â na╚Ťional─â de peste 600.000 de oameni, care a alungat din ╚Ťar─â armatele interven╚Ťioniste. Comitetul Salv─ârii Publice, creat la 5 apr. 1793, a concentrat ├«n m├óinile ├«ntreaga putere executiv─â. Teroarea a impus, pentru o vreme, economia dirijat─â ├«n direc╚Ťia sprijinirii efortului de r─âzboi ╚Öi salv─ârii republicii. ├Änl─âturarea modera╚Ťilor, condu╚Öi de Danton, c├ót ╚Öi a extremi╚Ötilor de st├ónga, ├«n frunte cu J. Roux ╚Öi H├ębert, au sl─âbit considerabil baza social─â a dictaturii iacobine, u╚Öur├ónd sarcina marii burghezii, care a organizat lovitura de stat din 9 thermidor (27 iul. 1794). Robespierre, Saint-Just ╚Öi partizanii lor au fost ghilotina╚Ťi (28 iul. 1794). Prin venirea la putere a marii burghezii, revolu╚Ťia era terminat─â.
UNIUNEA FRANCEZ─é, ansamblu politic, denumit astfel ├«n Constitu╚Ťia Fran╚Ťei din 1946 ╚Öi existent ├«n peiorada 1946-1958. Cuprindea: Rep. Francez─â, departamentele de peste m─âri, colectivit─â╚Ťile teritoriale, teritoriile de peste m─âri, precum ╚Öi unele dintre fostele colonii. V. Comunitatea Francez─â.
FRANC├ëZ─é s. f. (cf. it. francese, fr. fran├žaise): limb─â romanic─â din grupul occidental, vorbit─â ├«n Fran╚Ťa de peste 50 de milioane de oameni, iar ca limb─â oficial─â, ├«n afara Fran╚Ťei, de peste 30 de milioane de oameni ÔÇô ├«n sudul Belgiei, ├«n Luxemburg, ├«n vestul Elve╚Ťiei, ├«ntr-o parte a Canadei (centrul Qu├ębec), ├«n Republica Haiti ╚Öi ├«n fostele colonii (mai ales cele din Africa: Africa Central─â, Algeria, Tunisia, Maroc, Guineea, Mali, Congo, Niger, Madagascar ╚Öi cele din Asia: Siria, Liban etc.). F. s-a r─âsp├óndit pe plan mondial ca limb─â interna╚Ťional─â ├«n ╚Ötiin╚Ť─â, cultur─â ╚Öi rela╚Ťii diplomatice. Ea s-a format printr-o evolu╚Ťie aparte, ├«n compara╚Ťie cu celelalte limbi romanice. Mai ├«nt├ói s-a contopit latina ÔÇô limba ├«nving─âtorilor romani ÔÇô cu galica ÔÇô limba galilor, locuitorii Galiei ├«nvinse ╚Öi romanizate (galica era singura limb─â celtic─â de pe continentul european ├«n vremea cuceririi romane ÔÇô secolul I ├«.e.n.). Din aceast─â contopire s-a n─âscut o limb─â galo-roman─â, denumit─â conven╚Ťional de c─âtre speciali╚Öti le roman. Dup─â c─âderea imperiului roman de apus, aceast─â limb─â a evoluat separat, cu tendin╚Ťa v─âdit─â de diversificare ├«n dou─â grupuri de dialecte distincte ├«n evul mediu sub numele de langue dÔÇÖo├»l (grupul dialectelor de nord, dintre care cel mai important ÔÇô cel din ÔÇ×Ile de FranceÔÇŁ ÔÇô a devenit embrionul limbii franceze) ╚Öi de langue dÔÇÖoc (grupul dialectelor de sud, transformat treptat ├«n limba provensal─â), dup─â adverbul de mod de afirma╚Ťie din acea vreme (o├»l ÔÇô oc). ├Äntre secolele al V-lea ÔÇô al X-lea, le roman a fost puternic influen╚Ťat─â ├«n structur─â ╚Öi ├«n vocabular de limba triburilor germanice venite pe teritoriul galo-roman ╚Öi asimilate total (├«n special de limba francilor, care i-a definitivat fizionomia ╚Öi de la care a r─âmas numele ╚Ť─ârii de ÔÇ×Fran╚ŤaÔÇŁ). Exist─â trei perioade ├«n istoria limbii f.: franceza veche (├«ntre secolele al IX-lea ÔÇô al XIV-lea), ├«n care a fost scris primul document de limb─â f. ÔÇô Les Serments de Strasbourg (ÔÇ×Jur─âmintele de la StrasbourgÔÇŁ) din 842 (un tratat de alian╚Ť─â ├«ntre nepo╚Ťii lui Carol cel Mare) ÔÇô ╚Öi celebra epopee ├«n dialect dÔÇÖo├»l ÔÇô Chanson de Roland (ÔÇ×C├óntecul lui RolandÔÇŁ), de la sf├ór╚Öitul secolului al XI-lea; b) franceza medie (├«ntre secolele al XIV-lea ÔÇô al XVI-lea), care se transform─â foarte mult ├«n raport cu franceza veche. Ea devine limb─â na╚Ťional─â ╚Öi limb─â literar─â a poporului francez, pe baza dialectului din Ile de France. ├Än aceast─â limb─â au creat to╚Ťi scriitorii Pleiadei (╚Öcoal─â literar─â inovatoare, ├«ntemeiat─â la Paris ├«n 1549 de c─âtre J. de Bellay, care preconiza ├«n manifestul intitulat ÔÇ×Ap─ârare ╚Öi valorificare a limbii francezeÔÇŁ cultivarea unei literaturi noi, umaniste, ├«n limba na╚Ťional─â, limb─â situat─â pe acela╚Öi plan cu latina ╚Öi greaca) ╚Öi marii scriitori ai Rena╚Öterii: Ronsard, Rabelais ╚Öi Montaigne; c) franceza modern─â (├«ntre secolele al XVII-lea ÔÇô al XX-lea), ├«n care au creat scriitorii clasicismului ÔÇô Corneille, Racine, Moli├Ęre, La Fontaine (secolul al XVII-lea), scriitorii iluminismului ÔÇô Voltaire, Diderot, Rousseau (secolul al XVIII-lea) ╚Öi marii poe╚Ťi ╚Öi prozatori ÔÇô Hugo, Baudelaire, Balzac, Flaubert ╚Öi Zola etc. (secolul al XIX-lea). F. folose╚Öte o ortografie etimologic─â, conservatoare. Ast─âzi exist─â o mare deosebire ├«ntre limba f. literar─â ╚Öi limba f. vorbit─â, ├«ntre pronun╚Ťarea ╚Öi scrierea cuvintelor franceze. F. literar─â s-a ├«mbog─â╚Ťit cu foarte multe cuvinte romanice (mai ales italiene) ╚Öi ├«n secolul nostru cu foarte mul╚Ťi termeni engleze╚Öti. F. vorbit─â, ├«n schimb, a adoptat mul╚Ťi termeni de argou (├«n special cea din regiunea Parisului). Cele mai importante dialecte ale limbii f. sunt: francien (├«n Ile de France), normand (├«n Normandia), picard (├«n Picardia), valon (├«n Valonia), franco-provensal (de trecere spre provensal─â, considerat de unii lingvi╚Öti a unsprezecea limb─â romanic─â), cel din Champagne, cel din Lorena etc. Al─âturi de provensal─â, f. a avut cea mai mare influen╚Ť─â asupra limbii italiene. Existen╚Ťa unui num─âr mare de elemente lexicale franceze ├«n limba rom├ón─â i-a determinat pe lingvi╚Öti s─â vorbeasc─â despre o influen╚Ť─â francez─â asupra limbii rom├óne (v. influ├ęn╚Ť─â). Influen╚Ťa francez─â s-a exercitat mai ales ├«n secolul al XIX-lea, c├ónd termenii de origine francez─â iau locul celor de origine turco-otoman─â ╚Öi greac─â, prin multitudinea ╚Öi diversitatea traducerilor care s-au f─âcut, prin intermediul trupelor de teatru franceze care-╚Öi desf─â╚Öurau activitatea ├«n Principatele Rom├óne etc. Ast─âzi, Rom├ónia face parte din grupul ╚Ť─ârilor francofone, ca o recunoa╚Ötere interna╚Ťional─â a folosirii largi a f. ├«n via╚Ťa ╚Ötiin╚Ťific─â, cultural─â ╚Öi artistic─â a ╚Ť─ârii noastre, inclusiv ├«n diploma╚Ťia rom├óneasc─â. F. american─â, vorbit─â ├«n Antile, ├«n Canada (mai ales ├«n Qu├ębec ╚Öi Montr├ęal) ╚Öi ├«n SUA pierde tot mai mult teren ├«n fa╚Ťa limbii engleze, vorbit─â de majoritari. Spre deosebire de f. european─â, ea a p─âstrat unele elemente arhaice ╚Öi dialectale, specifice regiunilor de emigrare (Normandie ╚Öi Poitiers), a amplificat unele aspecte gramaticale ╚Öi a ├«mprumutat multe cuvinte din engleza american─â.

Francez dex online | sinonim

Francez definitie

Intrare: francez (adj.)
francez 1 adj. adjectiv
fran╚Ťez adjectiv
Intrare: francez (s.m.)
francez 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin