FOTOCOPIÁ, fotocopiez, vb. I. A face o fotocopie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. photocopier.

FOTOCÓPIE, fotocopii, s. f. Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme etc.; copie la un aparat de tip xerox. – Din fr. photocopie.

FOTOCÓPIE, fotocopii, s. f. Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme etc. – Din fr. photocopie.

FOTOCÓPIE, fotocopii, s. f. Reproducere fotografică a unui document, obținută printr-o singură operație (și nu prin două, ca în procedeele obișnuite de fotografiere). V. facsimil.

*fotocopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 fotocopiáză, 1 pl. fotocopiém (-pi-em), conj. 3 să fotocopiéze; ger. fotocopiínd (-pi-ind)

fotocópie (-pi-e) s. f., g.-d. art. fotocópiei; pl. fotocópii

fotocopiá vb. → copia

fotocópie s. f. → copie

FOTOCÓPIE s. (FOTO) copie fotografică.

FOTOCOPIÁ vb. I. tr. A reproduce fotografic un document. [Pron. -pi-a, p.i. 3 -iază. / < fr. photocopier].

FOTOCÓPIE s.f. Reproducere fotografică a unui document, obținută printr-o singură operație (și nu prin două operații ca în procedeele obișnuite de fotografiere); copie astfel obținută; fotostat. [Gen. -iei. / cf. fr. photocopie].

FOTOCOPIÁ vb. tr. a face o fotocopie. (< fr. photocopier)

FOTOCÓPIE s. f. copie fotografică a unui document, text etc. (< fr. photocopie)

FOTOCÓPIE ~i f. 1) Procedeu de reproducere fotografică a unui text, a unui document etc. 2) Copie obținută prin fotografiere. [Art. fotocopia; G.-D. fotocopiei; Sil. -pi-e] / fr. photocopie

FOTOCOPIE s. (FOTO) copie fotografică.