Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru fosfor

F├ôSFOR s. n. Element chimic otr─âvitor, u╚Öor inflamabil, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â mai ales sub form─â de fosfa╚Ťi, ├«n organismul animal, ├«n guano ╚Öi ├«n solurile fertile. [Acc. ╚Öi: fosf├│r] ÔÇô Din fr. phosphore.
F├ôSFOR s. n. Element chimic otr─âvitor, u╚Öor inflamabil, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â numai ├«n compu╚Öi. [Acc. ╚Öi fosf├│r] ÔÇô Din fr. phosphore.
F├ôSFOR s. n. Element chimic otr─âvitor, u╚Öor inflamabil, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â numai ├«n compu╚Öi. Fosfor alb. Fosfor ro╚Öu. Ôľş Leoarc─â de ploaie, p─âdurile str─âlucesc cu o mare intensitate, ca ╚Öi cum fiecare frunz─â le-ar fi fost muiat─â ├«n fosfor. BOGZA, C. O. 65. ÔÇô Accentuat ╚Öi: fosf├│r.
f├│sfor s. n.; simb. P
f├│sfor s. n., simb. P
FÓSFOR s. (FIZ.) luminofor.
F├ôSFOR s.n. Element chimic otr─âvitor, inflamabil, care nu se g─âse╚Öte liber ├«n natur─â. [< fr. phosphore, cf. gr. phos ÔÇô lumin─â, phoros ÔÇô purt─âtor].
FÓSFOR1 s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. (< fr. phosphore)
F├ôSFOR n. Nemetal, care prezint─â mai multe st─âri alotropice, aflat ├«n natur─â ├«n compu╚Öi ╚Öi av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri. ÔŚŐ ~ alb substan╚Ť─â alb─â sau galben─â, moale ca ceara, translucid─â, foarte inflamabil─â, toxic─â, luminescent─â. ~ ro╚Öu praf amorf, ro╚Öu sau cafeniu-├«nchis, pu╚Ťin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore
fosfor n. pucioasă, corp simplu solid, de un alb gălbuiu, ce se înflăcărează foarte ușor prin frecare și scapără la întuneric: se trage din oase și servă pentru fabricarea chibriturilor.
*f├│sfor ╚Öi fosf├│r n. (vgr. phosph├│ros [d. ph├┤s, lumin─â, ╚Öi ph├ęro, port]; lat. ph├│sphorus, luceaf─âru de diminea╚Ť─â; it. sp. f├│sforo, rus. f├│sfor). Chim. Un corp simplu trivalent descoperit de Brandt la 1669. Nu exist─â liber, ci ca fosfat neutru de calci┼ş ├«n cre─şer, nerv─ş, lapte, icre, urin─â ╚Öi plante, ma─ş ales ├«n semin╚Ťe. E de tre─ş felur─ş: ordinar, ro╚Ö (amorf) ╚Öi cenu╚Öi┼ş (metalic). Cel ordinar e solid, incolor sa┼ş g─âlbu─ş translucid, moale ╚Öi veninos ╚Öi se tope╚Öte la 44┬░. E solubil ├«n sulfura de c─ârbune ╚Öi se preface ├«n fosfor ro╚Ö c├«nd ├«l ├«nc─âlze╚Öt─ş ├«n vin sa┼ş ├«n azot la 240┬░. Acesta nu e veninos ╚Öi nu se aprinde ma─ş jos de 260┬░. Cel cenu╚Öiu luce╚Öte la ├«ntuneric ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea chibriturilor.
FOSFOR s. (FIZ.) luminofor. (Orice substan╚Ť─â fosforescent─â se nume╚Öte ~.)
Fosfor = Phosphorus.
F├ôSFOR (< fr. {i}; {s} gr. phosphoros ÔÇ×purt─âtor de lumin─âÔÇŁ) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Func╚Ťioneaz─â ├«n combina╚Ťii ├«n st─ârile de valen╚Ť─â 3 ╚Öi 5. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â, mai ales sub form─â de fosfa╚Ťi (principalul mineral este apatitul), ├«n organismul animal (oase, nervi, urin─â), ├«n guano ╚Öi ├«n soluri fertile. Prezint─â mai multe modifica╚Ťii alotropice. ÔŚŐ F. alb, mas─â alb─â, uneori g─âlbuie, moale ca ceara (p. t. 44┬░C, p. f. 287┬░C), solubil ├«n sulfur─â de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se p─âstreaz─â sub ap─â; lumineaz─â ├«n ├«ntuneric. ÔŚŐ F. ro╚Öu, modifica╚Ťie alotropic─â stabil─â, netoxic─â, folosit─â la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand ├«n 1669.

Fosfor dex online | sinonim

Fosfor definitie

Intrare: fosfor
p substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: pe, p├«
fosfor substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: f'osfor, fosf'or