forostuí (-uésc, – -ít), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui.

forostésc, -stuĭésc și -stoĭésc v. tr. (ung. forrasztani). Trans. Mold. Sudez, lipesc doŭă bucățĭ de metal saŭ un os frînt. Călesc. V. refl. Mă cicatrizez. – Și -stăĭesc, -străĭesc, -ăstuĭesc, (Acad.) și -ăstruĭesc (Șez. 30, 292 și 37, 127).