FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.

FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.

forjór s. m., pl. forjóri

forjór s. m., pl. forjóri

FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].

FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)

FORJÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de forjare. /forjă + suf. ~or

feméie-forjór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de forjor ◊ „Tot într-o scrisoare, un cititor din București îmi atrage atenția că am numit-o pe eroina reportajului lui Al. Stark femeie-sudor în loc de femeie-forjor.” R.lit. 28 II 74 p. 26 (din femeie + forjor)