FOR, (2) foruri, s. n. 1. Piață în Roma antică unde era concentrată viața publică a orașului și unde se judecau procesele. Se-nălțară în Roma forul lui Traian cu toate edificiile decorative dimprejuru-i: portice, bibliotecă, templu. ODOBESCU, S. III 72. 2. Autoritate, instanță. Aprobarea forurilor superioare. ▭ Ceruse forului superior școlar o anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. 3. (În expr.) For interior = conștiință. Toți cinci salutară pe rînd, foarte afectat și detașat, ca să aibă o scuză în forul lor interior că salută un astfel de guvern. CAMIL PETRESCU, O. II 405.