fonotecare definitie

6 definiții pentru fonotecare

FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecắrii; pl. fonotecắri
fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecării; pl. fonotecări
FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
FONOTECÁRE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)

fonotecare dex

Intrare: fonotecare
fonotecare substantiv feminin