folteá s.m. art. invar. (reg.) 1. om cu burta mare; burtos, pântecos. 2. mâncău, mâncăcios, lacom, nesățios.

folte m. 1. om cu foalele mari; 2. nesățios.

fóltea m., gen. al luĭ, pl. n’are (d. foale, imitat după burtea). Fam. Iron. Burtea, om pîntecos.