FOCOMÉTRU, focometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea poziției focarelor și a punctelor principale ale unei lentile sau ale unei oglinzi. – Din fr. focomètre.

FOCOMÉTRU, focometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea poziției focarelor și a punctelor principale ale unei lentile sau ale unei oglinzi. – Din fr. focomètre.

FOCOMÉTRU, focometre, s. n. Aparat pentru măsurarea distanței focale.

focométru (-me-tru) s. n., art. focométrul; pl. focométre

focométru s. n. (sil. -tru), art. focométrul; pl. focométre

FOCOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea distanței focale. [< fr. focomètre].

FOCOMÉTRU s. n. aparat folosit în focometrie. (< fr. focomètre)

FOCOMÉTRU ~e n. fiz. Aparat pentru măsurarea distanțelor focale. /<fr. focometre

FOCO-1 „distanță focală”. ◊ L. focus „vatră, flacără, foc” > fr. foco-, engl. id., germ. foko- > rom. foco-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., capitol al opticii care are ca obiect de studiu determinarea distanței focale a unui sistem optic; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea distanțelor focale ale sistemelor optice.