FOAIÉR, foaiere, s. n. Încăpere a unui teatru, în afara sălii de spectacol, destinată recreerii spectatorilor în timpul pauzelor dintre acte. [Pr.: foa-ier] – Din fr. foyer.

FOAIÉR, foaiere, s. n. Încăpere a unui teatru, în afara sălii de spectacol, destinată recreării spectatorilor în timpul pauzelor dintre acte. [Pr.: foa-ier] – Din fr. foyer.

FOAIÉR, foaiere, s. n. Sală a unui teatru, în care spectatorii își pot petrece timpul în pauzele dintre acte. Parterul se scursese, în negru, alb și culori țipătoare de uniforme, către foaier. DUMITRIU, N. 142. La Operă, era în foaier o mare bancă de faraon. CAMIL PETRESCU, T. II 281.

foaiér (foa-ier) s. n., pl. foaiére

foaiér s. n. (sil. foa-ier), pl. foaiére

FOAIÉR s. (franțuzism rar) promenoar. (~ al unui teatru.)

FOAIÉR s.n. Sală a unui teatru unde spectatorii pot ieși să petreacă pauzele dintre acte. [Pron. foa-ier, pl. -re, -ruri. / < fr. foyer].

FOAIÉR s. n. 1. sală a unui teatru unde se reunesc actorii. 2. încăpere destinată spectatorilor în pauzele dintre acte. (< fr. foyer)

FOAIÉR ~e n. Încăpere specială în unele clădiri destinată recreației. [Sil. foa-ier] /<fr. foyer

foaier n. sală într’un teatru unde se adună între acte spectatorii sau actorii (= fr. foyer).

*foaĭér n., pl. e (fr. foyer, vatră, focar, d. lat. *focarium, d. focus, vatră. Românescu focar e tradus după foyer, care n’a plăcut fizicilor. Ar trebui să se zică și la teatru focar saŭ vatră îld. foaĭer, după cum fr. foyer înseamnă și „focar, vatră” și „foaĭer”). Loc în teatru unde se adună actoriĭ, autoriĭ și cîți-va alțiĭ. Salonu în care se adună publicu între acte.

FOAIER s. (franțuzism rar) promenoar. (~ al unui teatru.)