FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător.

FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător.

FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. Cîntarea dulce, plină de fiori, se înalță spre stele ca într-un zbor fluturător, apoi se lasă ca o ninsoare de sunete în depărtări. SADOVEANU, O. III 607. Pe un colț de piatră șade el în dor; Vîntul suflă păru-i lung, fluturător. BOLINTINEANU, O. 41.

fluturătór adj. m., pl. fluturătóri; f. sg. și pl. fluturătoáre

fluturătór adj. m., pl. fluturătóri; f. sg. și pl. fluturătoáre

FLUTURĂTÓR adj. fâlfâitor. (Steag ~.)

FLUTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care flutură. /a flutura + suf. ~ător

fluturător a. care flutură, undulator: părul lung și fluturător.

FLUTURĂTOR adj. fîlfîitor. (Steag ~.)