Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru flutur─âtor

FLUTUR─éT├ôR, -O├üRE, flutur─âtori, -oare, adj. Care flutur─â. ÔÇô Flutura + suf. -─âtor.
FLUTUR─éT├ôR, -O├üRE, flutur─âtori, -oare, adj. Care flutur─â. ÔÇô Flutura + suf. -─âtor.
FLUTUR─éT├ôR, -O├üRE, flutur─âtori, -oare, adj. Care flutur─â. C├«ntarea dulce, plin─â de fiori, se ├«nal╚Ť─â spre stele ca ├«ntr-un zbor flutur─âtor, apoi se las─â ca o ninsoare de sunete ├«n dep─ârt─âri. SADOVEANU, O. III 607. Pe un col╚Ť de piatr─â ╚Öade el ├«n dor; V├«ntul sufl─â p─âru-i lung, flutur─âtor. BOLINTINEANU, O. 41.
fluturătór adj. m., pl. fluturătóri; f. sg. și pl. fluturătoáre
fluturătór adj. m., pl. fluturătóri; f. sg. și pl. fluturătoáre
FLUTURĂTÓR adj. fâlfâitor. (Steag ~.)
FLUTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care flutură. /a flutura + suf. ~ător
fluturător a. care flutură, undulator: părul lung și fluturător.
FLUTURĂTOR adj. fîlfîitor. (Steag ~.)

Flutur─âtor dex online | sinonim

Flutur─âtor definitie

Intrare: flutur─âtor
flutur─âtor adjectiv