FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUÍT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.

FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUÍT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.

FLECUÍ, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.

FLECUÍT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit.

flecuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 să flecuiáscă

flecuí (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flecuiáscă

flecuì v. a se moleși. [V. fleac].

flecuit, -ă, flecuiți, -te adj. beat.