Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru flatat

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.
flatat1 sns [At: MDA ms / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.
flatat2, ~─â a [At: CONTEMP. nr. 158, 4/6 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: flata] 1 M─âgulit2. 2 Lingu╚Öit2.
FLAT├ü, flatez, vb. I. Tranz. A m─âguli. ÔÇô Din fr. flatter.
FLAT├ü, flatez, vb. I. Tranz. A m─âguli. ÔÇô Din fr. flatter.
FLAT├ü, flatez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A m─âguli. Tejghetarul t├«n─âr ╚Öi ambi╚Ťios, flatat ├«n amorul s─âu propriu de aten╚Ťia ┬źpatroanei┬╗. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotriv─â, ne g─âsim flata╚Ťi de onoarea ce ne-a╚Ťi f─âcut-o, d├«nd preferin╚Ť─â casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.
FLAT├üT, -─é, flata╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) M─âgulit.
flatá (a ~) vb., ind. prez. 3 flateáză
flat├í vb., ind. prez. 1 sg. flat├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. flate├íz─â
FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.
FLATÁT adj. v. măgulit. (Se simte extrem de ~.)
A flata Ôëá a jigni
FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].
FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)
flat├í (flat├ęz, flat├ít), vb. ÔÇô A m─âguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dac─â apare ├«n texte literare ├«ncep├«nd cu primele crea╚Ťii romantice (Gr. Alexandrescu).
A FLAT├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A l─âuda ├«n mod exagerat (pentru a c├ó╚Ötiga bun─âvoin╚Ťa); a lingu╚Öi; a m─âguli; a adula. /<fr. flatter
*flat├ęz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingu╚Öesc. M─âgulesc. ├Änfrumuse╚Ťez: a flata un portret.
FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)
FLATAT adj. m─âgulit. (Se simte extrem de ~.)

Flatat dex online | sinonim

Flatat definitie

Intrare: flata
flata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flatat
flatat adjectiv