Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru flamboaiant

flamboiant, ~─â a [At: DEX / P: ~boa-iant / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr flamboyant] 1 (Aht; ├«s) Gotic ~ Stil gotic tardiv (sec. XV), dezvoltat cu prec─âdere ├«n Fran╚Ťa, caracterizat prin complicarea, ├«mbog─â╚Ťirea ╚Öi delicate╚Ťea ornamentelor, ale c─âror contururi sinuoase sugereaz─â forma fl─âc─ârii. 2 (D. stilul unei opere literare) Caracterizat prin complicarea ╚Öi rafinarea expresiei.
FLAMBOAI├üNT, -─é, flamboaian╚Ťi, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, ├«mbog─â╚Ťirea ╚Öi delicate╚Ťea decorului, ale c─ârui contururi sugereaz─â forma fl─âc─ârii. [Pr.: -boa-iant] ÔÇô Din fr. flamboyant.[1]
FLAMBOAI├üNT, -─é, flamboaian╚Ťi, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, ├«mbog─â╚Ťirea ╚Öi delicate╚Ťea decorului, ale c─ârui contururi sugereaz─â forma fl─âc─ârii. [Pr.: -boa-iant] ÔÇô Din fr. flamboyant.[1]
flamboai├ínt (-boa-iant) adj. m., pl. flamboai├ín╚Ťi; f. flamboai├ínt─â, pl. flamboai├ínte
flamboai├ínt adj. m. (sil. -boa-iant), pl. flamboai├ín╚Ťi; f. sg. flamboai├ínt─â, pl. flamboai├ínte
FLAMBOIÁNT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant. / < fr. flamboyant].[1]
FLAMBOAI├üNT, -─é adj. str─âlucitor, sc├ónteietor. ÔÖŽ stil ~ = form─â particular─â a stilului gotic caracterizat printr-o bolt─â de ogive, arcele pierz├óndu-se direct ├«n st├ólp, f─âr─â a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant)

Flamboaiant dex online | sinonim

Flamboaiant definitie

Intrare: flamboaiant
flamboaiant