Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru flagelat

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. ╚śi: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau ├«n scris. 3 (Fig) A satiriza.
flagelat1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fir flagellates] 1 (Lpl) Clas─â de protozoare, cu organizare relativ simpl─â, caracterizate prin prezen╚Ťa unuia sau a mai multor flageli ╚Öi, la unele specii, cu cromatofori cu clorofil─â. 2 Protozoar din clasa flagelatelor (1). 3 (Nob) Flagelare (1).
flagelat2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: flagela] 1 Care a fost biciuit. 2 (Fig) Criticat cu asprime. 3 (Fig) Satirizat2. 4 (Blg) Care are unul sau mai mul╚Ťi flageli (5).
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├üT, flagelate, s. n. (La pl.) Clas─â de protozoare, cu organizare relativ simpl─â, caracterizate prin prezen╚Ťa unuia sau a mai multor flageli ╚Öi, la unele specii, cu cromatofori cu clorofil─â; (╚Öi la sg.) protozoar din aceast─â clas─â. ÔÇô Din fr. flagellate.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ÔÖŽ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau ├«n scris. ÔÇô Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGEL├üT, flagelate, s. n. (La pl.) Clas─â de protozoare, cu organizare relativ simpl─â, caracterizate prin prezen╚Ťa unuia sau mai multor flageli ╚Öi, la unele specii, cu cromatofori cu clorofil─â; (╚Öi la sg.) protozoar din aceast─â clas─â. ÔÇô Din fr. flagellates.
FLAGEL├ü, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ÔÖŽ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.
flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză
flagelát s. n., pl. flageláte
flagel├í vb., ind. prez. 1 sg. flagel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. flagele├íz─â
flagelát s. n., pl. flageláte
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
FLAGEL├ü vb. I. tr. A biciui (├«n public). ÔÖŽ A supune la b─ât─âi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorb─â, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
FLAGEL├üTE s.n.pl. (Biol.) Clas─â de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizat─â prin prezen╚Ťa flagelilor; (la sg. flagelat) organism din aceast─â clas─â. [Cf. it. flagellati, fr. flagell├ęs].
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
FLAGEL├üT, -─é I. adj. prev─âzut cu flagel (II, 1). II. s. n. pl. clas─â de protozoare microscopice unicelulare cu flageli. (< fr. flagell├ę/s/)
A FLAGEL├ü ~├ęz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
A SE FLAGEL├ü m─â ~├ęz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe t─âioase (cu cineva). /<fr. flageller
FLAGELÁT ~e n. 1) la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli. 2) Protozoar din această clasă. /<fr. flagellates
flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.
*flagel├ęz v. tr. (lat. flagellare). Bic─şu─şesc. Fig. Mustru cu asprime.
FLAGELA vb. a (se) biciui.
FLAGEL├üTE (< fr.) s. n. pl. Grup de organisme inferioare, unicelulare, pelagice, marine sau dulcicole, caracterizate prin prezen╚Ťa unuia sau a mai multor flageli cu ajutorul c─ârora se deplaseaz─â (Flagellata); se ├«nmul╚Ťesc prin diviziune celular─â, rar sexuat. Au ap─ârut ├«n Cambrian, iar ├«n Jurasic au avut o larg─â r─âsp├óndire, cu rol deosebit ├«n formarea unor roci.

Flagelat dex online | sinonim

Flagelat definitie

Intrare: flagela
flagela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flagelat
flagelat substantiv neutru