flagelat definitie

2 intrări

24 definiții pentru flagelat

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. Și: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau în scris. 3 (Fig) A satiriza.
flagelat1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fir flagellates] 1 (Lpl) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă. 2 Protozoar din clasa flagelatelor (1). 3 (Nob) Flagelare (1).
flagelat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: flagela] 1 Care a fost biciuit. 2 (Fig) Criticat cu asprime. 3 (Fig) Satirizat2. 4 (Blg) Care are unul sau mai mulți flageli (5).
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGELÁT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (și la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellate.
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
FLAGELÁT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (și la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellates.
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.
flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză
flagelát s. n., pl. flageláte
flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. și pl. flageleáză
flagelát s. n., pl. flageláte
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
FLAGELÁTE s.n.pl. (Biol.) Clasă de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizată prin prezența flagelilor; (la sg. flagelat) organism din această clasă. [Cf. it. flagellati, fr. flagellés].
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
FLAGELÁT, -Ă I. adj. prevăzut cu flagel (II, 1). II. s. n. pl. clasă de protozoare microscopice unicelulare cu flageli. (< fr. flagellé/s/)
A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
FLAGELÁT ~e n. 1) la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli. 2) Protozoar din această clasă. /<fr. flagellates
flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.
*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru cu asprime.
FLAGELA vb. a (se) biciui.
FLAGELÁTE (< fr.) s. n. pl. Grup de organisme inferioare, unicelulare, pelagice, marine sau dulcicole, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli cu ajutorul cărora se deplasează (Flagellata); se înmulțesc prin diviziune celulară, rar sexuat. Au apărut în Cambrian, iar în Jurasic au avut o largă răspândire, cu rol deosebit în formarea unor roci.

flagelat dex

Intrare: flagela
flagela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: flagelat
flagelat substantiv neutru