fjell sn [At: DN³ / P: fiel / Pl: ~uri / E: ger Fjäll cf nor fjell „munte”] (Glg) Ghețar de tip scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată, fără pantă.

FJELL s.n. (Geol.) Ghețar de tip scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată, fără pantă. [Pron. fiel. / < germ. Fjäll, cf. norv. fjell – munte].

FJELL FIEL/ s. n. ghețar scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată. (< germ. Fjäll)