fiziognomic, ~ă a vz fizionomie

fizionomic, ~ă a [At: DN3 / P: ~zi-o~ / V: (înv) ~ogn~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr physionomique] (Liv) 1-2 Referitor la fizionomie (1, 3). 3-4 De fizionomie (1, 3).

FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.

FIZIONÓMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.

fizionómic adj. m., pl. fizionómici; f. sg. fizionómică, pl. fizionómice

FIZIONÓMIC, -Ă adj. Referitor la fizionomie. [Pron. -zi-o-. / < fr. physionomique].

*fiziognómic și (ob.) -onómic, -ă adj. (fr. physionomique, d. vgr. physiognomikós). Relativ la fizionomie. S. f. Arta de a cunoaște caracteru omuluĭ după fizionomie.