FIR, fire,
s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile;
p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊
Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) =
a) a fi pe punctul de a se rupe;
b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦
Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc.
2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite;
p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale.
3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (
1), folosită la cusături speciale de podoabă.
4. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (
1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.;
p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊
Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊
Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦
Fig. (Rar) Fărâmă, pic. –
Lat. filum.