fiola definitie

2 intrări

17 definiții pentru fiola

fiolă2 sf vz hiolă
fiolă1 sf [At: EMINESCU, N. 52 / P: fi-o~ / Pl: ~le / E: fr fiole] 1 Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile). 2 Sticlă mică. 3 Dispozitiv cu ajutorul cămia agenții de circulație verifică dacă conducătorii auto au consumat băuturi alcoolice. 4 (Fam; org) Sticlă de băutură.
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.
FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon mic de sticlă, cu gîtul strîmt, închis ermetic, în care se țin mai ales medicamente (în special lichide injectabile). În atmosfera grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbănă și somnoroasă. EMINESCU, N. 52. – Pronunțat: fi-o-.
fiólă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiólei; pl. fióle
fiólă s. f. (sil. fi-o-), g.-d. art. fiólei; pl. fióle
FIOLÁ vb. I. v. înfiola.
FIÓLĂ s.f. Mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează mai ales medicamente (injectabile). ♦ Sticlă mică. [Pron. fi-o-. / < fr. fiole].
FIÓLĂ s. f. mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează medicamente (injectabile). ◊ sticlă mică. (< fr. fiole)
fiólă (fióle), s. f. – Flacon mic închis ermetic în care se păstrează medicamente. – Mr. fială. Fr. fiole (în mr., din it. fiala).
FIÓLĂ ~e f. Flacon mic de sticlă, închis ermetic, în care se păstrează medicamente în stare sterilă. [Sil. fi-o-] /<fr. fiole
fiolă f. sticluță de medicamente.
fíolă, V. fiulă.
*fiólă f., pl. e (fr. fiole, mlat. fiola, lat. phiala, d. vgr. phiále). Șip, flacon.
fíulă și (est, pop.) hí- f., pl. e (lat. fibŭla, fibulă, ac mare, bold de prins o haĭnă, de pus în păr [din *figíbula, d. figere, a înfige], de unde s’a făcut *fibia, fiulă, ca subula, *sublă, sulă. V. fiulare). A lua în fiulă, a lua în spangă, a lua înfigînd (sulița, furca, coarnele, ghearele). Fiula vîntuluĭ, curentu (furia) vîntuluĭ (NPl. Ceaur, 123 și 142). Fiula măriĭ, adîncu măriĭ, unde se crede că curentu „te ĭa în fiulă” (Stam. 218). – În est și fíolă, híolă, híoră. La Vlah. Rom. Pit. grebeniĭ Parînguluĭ, apucînd undele Lotruluĭ, le duc în hiolă de vale. – Fals hiólă (Cdr.) și hioală (rev. I. Crg. 2, 80). V. țeapă.
fiolă, fiole s. f. (glum.) sticlă cu băutură alcoolică.

fiola dex

Intrare: fiolă
fiolă substantiv feminin
  • silabisire: fi-o-
Intrare: fiola
fiola verb grupa I conjugarea a II-a