Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru finisat

finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (dup─â finisaj)] A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
finisat1 sns [At: MDA ms / E: finisa] Finisare (1).
finisat2, ~─â [At: IOANOVICI, TEHN. 256 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: finisa] (D. produse, lucr─âri etc.) Care a c─âp─âtat form─â definitiv─â ├«n urma finis─ârii (1).
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. ÔÇô Din fr. finir (dup─â finisaj).
FINIS├üT, -─é, finisa╚Ťi, -te, adj. (Despre produse, lucr─âri etc.) Care a c─âp─âtat form─â definitiv─â datorit─â finis─ârii. ÔÇô V. finisa.
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele opera╚Ťii asupra unui produs sau a unei lucr─âri, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. ÔÇô Din fr. finir (dup─â finisaj).
FINIS├üT, -─é, finisa╚Ťi, -te, adj. (Despre produse, lucr─âri etc.) Care a c─âp─âtat form─â definitiv─â datorit─â finis─ârii. ÔÇô V. finisa.
FINIS├ü, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele opera╚Ťii pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucr─âri. ├Än apropiere atelierele mecanice ÔÇô strung─âria ╚Öi utilajul ├«n care piesele butuc─ânoase, cum au ie╚Öit din dogoarea focului, s├«nt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
FINIS├üT, -─é, finisa╚Ťi, -te, adj. (Tehn.; de obicei despre produse plastice, piese metalice etc.) Care a fost supus opera╚Ťiei de finisaj, care a c─âp─âtat o form─â definitiv─â datorit─â finis─ârii. Piese finisate.
finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză
finis├í vb., ind. prez. 1 sg. finis├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. finise├íz─â
FINISÁ vb. v. definitiva.
FINISÁT adj. v. definitiv.
A finisa Ôëá a ├«ncepe
FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].
FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)
FINISÁT s. n. finisare. (< finisa)
A FINIS├ü ~├ęz tranz. (obiecte) A aduce la condi╚Ťiile dorite prin definitivare; a duce la bun sf├ór╚Öit; a definitiva. /<fr. finir
FINISA vb. a definitiva. (╚śi-a ~ romanul.)
FINISAT adj. definitiv, definitivat. (Forma ~ a unei lucr─âri.)

Finisat dex online | sinonim

Finisat definitie

Intrare: finisa
finisa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: finisat
finisat adjectiv