finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (după finisaj)] A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.

finisat¹ sns [At: MDA ms / E: finisa] Finisare (1).

finisat², ~ă [At: IOANOVICI, TEHN. 256 / Pl: ~ați, ~e / E: finisa] (D. produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă în urma finisării (1).

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări. În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

FINISÁT, -Ă, finisați, -te, adj. (Tehn.; de obicei despre produse plastice, piese metalice etc.) Care a fost supus operației de finisaj, care a căpătat o formă definitivă datorită finisării. Piese finisate.

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză

finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. și pl. finiseáză

FINISÁ vb. v. definitiva.

FINISÁT adj. v. definitiv.

A finisa ≠ a începe

FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].

FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)

FINISÁT s. n. finisare. (< finisa)

A FINISÁ ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir

FINISA vb. a definitiva. (Și-a ~ romanul.)

FINISAT adj. definitiv, definitivat. (Forma ~ a unei lucrări.)