Definiția cu ID-ul 899895:
FINÉȚE, (
3, rar) finețuri,
s. f. 1. Delicatețe. E un om de o mare finețe.
2. Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui;
p. ext. calitate superioară. Erau expuse țesături de o finețe rară.
3. Subtilitate, ingeniozitate. Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ◊ (La
pl., cu nuanță peiorativă) Nicolaie Golescu deprinsese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camarilei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. – Variantă:
finéță (IBRĂILEANU, S. 153, ODOBESCU, S. III 50)
s. f. Finețe dex online | sinonim
Finețe definitie