filmare definitie

2 intrări

23 definiții pentru filmare

filma vt [At: DA ms / Pzi: ~mez / E: fr filmer] A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică Și: a cinematografia.
filmare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: filma] 1 Înregistrare de imagini succesive pe o peliculă cinematografică Și: cinematografiere, filmat1. 2 (Îs) -mări combinate Procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. 3 (Îs) ~ inversă Procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență.
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică sau pe un suport magnetic; a cinematografia. – Din fr. filmer.
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra imagini succesive pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. – Din fr. filmer.
FILMÁRE, filmări, s. f. 1. Acțiunea de a filma și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constând în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimentelor din secvență. – V. filma.
FILMÁ, filmez, vb. I. Tranz. A înregistra scene (sau evenimente etc.) pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. Operatorii filmează aceste sute de mii de oameni care roiesc prin poienile pădurii. STANCU, U.R.S.S. 169.
FILMÁRE, filmări, s. f. Acțiunea de a filma; cinematografiere. Filmarea demonstrației de la 23 August.
filmá (a ~) vb., ind. prez. 3 filmeáză
filmáre s. f., g.-d. art. filmắrii; pl. filmắri
filmá vb., ind. prez. 1 sg. filméz, 3 sg. și pl. filmeáză
filmáre s. f., g.-d. art. filmării; pl. filmări
FILMÁ vb. a cinematografia.
FILMÁRE s. cinematografiere.
FILMÁ vb. I. tr. A înregistra (ceva) pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. [< fr. filmer].
FILMÁRE s.f. Acțiunea de a filma; cinematografiere. [< filma].
FILMÁ vb. tr. a înregistra pe o peliculă cinematografică; a cinematografia. (< fr. filmer)
A FILMÁ ~éz tranz. (imagini) A înregistra într-o anumită succesiune pe o peliculă specială în vederea proiectării pe ecran; a cinematografia; a ecraniza. /<fr. filmer
Filma f. zină chinuitoare de suflete (în basmele bănățene). [Origină necunoscută].
*filméz v. tr. (d. film). Reproduc pe film, cinematografiez.
FILMA vb. a cinematografia.
FILMARE s. cinematografiere.
FILMÁRE (< filma) s. f. Acțiunea de a filma. ◊ F. cu încetinitorul = f. cu viteză sporită, având ca efect, la proiecție, o redare lentă a mișcărilor. Practicată pentru studierea unor detalii sau a unor etape diferite ale mișcării și pentru realizarea unor efecte artistice.

filmare dex

Intrare: filma
filma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: filmare
filmare substantiv feminin