fierui vt [At: IORDAN, BUL. FIL. VII-VIII, 257 / Pzi: ~esc / E: fier] (Pop) 1 A fereca. 2 A acoperi cu (tablă de) fier. 3 A potcovi.

fieruit, ~ă a [At: IORDAN, BUL. FIL. VII-VIII, 257 / Pl: ~iți, ~e / E: fierui] 1 Ferecat (în fier). 2 Acoperit cu (tablă de) fier. 3 Potcovit.

FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare, a fereca. Se întoarse, merse spre fierar, acesta îl întrebă: Ce... Ce cauți? Ai de fieruit vrun car? CAMILAR, N. II 319.

FIERUÍT, -Ă, fieruiți, -te, adj. (Rar) Legat în fier; ferecat. Roată fieruită.

FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare; a fereca. – Din fier.

FIERUÍT adj. v. fierui. [DLRM]