FÍE ² s. f. (Învechit) Fiică. Pleacă urechea la rugăciunea fiei sale. ISPIRESCU, L. 46. (Azi numai urmat de adj. posesiv sg.) Ai voie să te ascunzi unde vei voi, în trei zile d-a rîndul. Dacă fie-mea te va găsi, capul ți se va tăia. ISPIRESCU, L. 44. (În forma regională fii-sa) Răspunde... uitîndu-se și ea cu aprinsă dușmănie la fii-sa. STANCU, D. 266.